(…) o simt in bratele mele, imi place sa simt ca e doar a mea. Cu o miscare precisa, isi lipeste buzele de ale mele. Am apucat-o de mijloc, si dintr-o miscare am rostogolit-o….chiar daca era un pic uimita de “schimbarea situatiei” si ar fi putut sa faca ceva, s-a multumit cu incolacirea mainilor ei in jurul gatului meu si sa ma cuprinda din nou cu picioarele arzande. Ma tragea usor spre ea, insa eu am avut grija sa ma aplec cat mai lent cu putinta. Am sarutat-o doar un pic si m-am ridicat zambind amagitor. S-a uitat fix in ochii mei si a inteles ca nu vreau asta. A decis sa-mi respecte dorinta, si atunci a fost ultima data cand am vazut-o.
O amintire, o clipa nemuritoare in gandurile noastre, o ora de iubire, doi oameni, doua suflete, doua inimi..descriu fiecare, din propria perspectiva acel moment de pasiune…fiecare pentru altcineva acum…
As putea contrazice pe oricine care afirma ca soarta ne-o facem singuri. Nu, inca o data viata mi-a dovedit ca ea are fraiele in mana si ca ma joaca dupa pofta inimii. Am incetat sa ma mai opun, acum doar savurez din plin totul.
8 Comentarii
Comentezi?
mda, din nou ai dreptate…ca intotdeauna de altfel
Viata ia intorsaturi ciudate, cu sau fara voia/ stiinta noastra.
Ne putem opune doar din greseala.
Ne putem opune doar din greseala.
<– Asta merita tinuta minte :)
ai dreptate…destinul iti este bine stabilit de cand te nasti, doar Dumnezeu stie ce ti se va intampla in viata….
frumos postul asta…:)
Ah, si ce frumos incepuse… :-< Eu unul nu prea cred in destin, oricum, viata ne rezerva multe. :)
u didn’t banged her ? =((
frumos
cu toate ca ma asteptam la altceva
:”>
Da, si eu m-as fi asteptat sa se termine altfel…