Noapte, autostrada, viteza, emotie, dorinta, asteptare…vis, si un drum lung pana la mare. Eu sunt atent la drum, iar ea se joaca cu mana prin parul meu. Ii place sa ma priveasca si sa ma rasfete cu atingerile fine ale mainilor ei, sa-mi rasuceasca firele de par pe degetele ei subtiri.
Se aude la radio o melodie lenta, motorul “toarce” ca un leu gata sa atace. Ii mai arunc din cand in cand o privire plina de dragoste…iar ea isi “face de cap” cu mainile pe corpul meu: imi mangaie chipul, deseneaza cu degetele conturul buzelor mele, apoi coboara usor pe gat si ajunge pe pieptul meu, unde zaboveste cu mangaieri fine si saruturi umede…incerc sa fiu concentrat la drum, insa nu pot. Alaturi de mine este fata pe care mi-am dorit-o toata viata, si parca drumul devine din ce in ce mai lung…apas acceleratia la maxim si acul sare de 230. Simt adrenalina pana in varful degetelor de la picioare, si ma uit la ea. Putin speriata, putin somnoroasa…insa e neschimbata. Aceiasi persoana de care m-am indragostit acum 6 ani. Cu mainile impreunate, tinandu-le in barbie..ma priveste. O intreb daca are nevoie de ceva, vreau sa ma asigur ca e bine..insa imi raspunde ca are nevoie doar de mine. O clipa de neatentie, si un camion imi taie calea. Nu am cum sa evit, si il acrosez. Masina se opreste intr-un final, si ma uit in dreapta. Scaunul este gol…ea nu mai e in masina. Ma uit in oglinda si ii vad trupul insangerat pe asfalt. Cobor in graba, ma arunc in genunchi langa ea..si o privesc. Deja era un inger, un inger care a plecat mult prea devreme de langa mine…unii spun ca a fost o intamplare, si ca puteam fi eu in locul ei…
Oare ce sunt cu adevarat intamplarile? Cineva acolo sus raspunde viselor? Raspunde placerilor sau nevoilor? Nu cred ca vom afla vreodata cine si de ce…le-au numit destin, un cuvant fara explicatii, atat de mult filozofat incat nimeni nu-l mai crede. Doar idei…omul gandeste si cand nu gandeste. Probabil asta se intampla cu mine acum, in aceste clipe..in care inchid usa in urma mea, lasand dincolo de ea ultima zvagnire a gandirii mele.
14 Comentarii
Comentezi?
ce faci…incepuse asa frumos si miai dat peste nas tocmai te laudasem acolo si tu…:(( :(( :(( :(( :(( …hai k ma facusi sa rad pe mess na comment nuti mai comentez nimic:P
Faci tu ce faci si mai bagi una de-asta cu morti :)) las`ca vezi tu….
:| Doamne…..e sinistra rau….si ce frumos incepuse :-<
Cand e mai frumos….se duce totul….naspa…
@ angel: tocmai asta e farmecu’/ rasturnarea de situatie, ineditul.
greu era 8-|
destinul nu exista…sunt doar faptele noastre care pana la urma ne influenteaza viitorul in bine sau rau..asta depinde de noi…
frumoasa povestea..:)
haha
e frumoasa povestea da` ma sperii cu mortii
:))
totul e trecator in viata
;))
@ Special K: te sperie cu mortii? Sa inteleg ca viata in sine te sperie sau cum?
In povestea lui nu e nimic ireal, poate doar ca nu i s-ar fi intamplat lui (ca presupunere), asta nu inseamna ca nu se intampla in viata de zi cu zi.
Deci, ce te sperie?
ma sperii cand vad oameni morti
de ce m-ar speria viata?
proces viata-moarte e ceea ce avem/vedem zilnic.
Adica in viata nu vezi numai oameni care respira! Damn it, so difficult.
eQuilibru ,te-ai apucat sa raspunzi tu in locul lui RaPeRbOy?:)):))
eu prefer sa ii vad doar pe cei care respira
;)
in viata tre sa stii de moarte si tot ce tine de ea.
in viata tre sa stii cate putin din toate.
Nu poti trai ca o papusa Barbie ;)
@ angel: vazui intrebarea ta tarziu.
Eu nu ii raspunsesem, doar o intrebasem, curiozitatati inutile d-ale mele ;))
Uf:-< e trist..prea trist..