Undeva in spate, deasupra falezei a carei margini se pierdeau in desis, albastrul cerului prinsase o paloare rosiatica. “Maine va fi o zi superba”, zic eu. Nu m-ai auzit, te straduiai sa chitesti un prosopel…
Pierdut printre ganduri, observam linia in continua miscare..unde apa invada nisipul. Am ales locul asta pentru a fi singuri o vreme, departe de aglomerarea plajelor, discotecile zgomotoase ori turisti curiosi. Vroiam sa-ti spun ca acele linii multicolore, cu galben..portocaliu si verde ti se potrivesc de minune. Dar nu…ar fi fost prea mult, si asa ti-am spus de-atatea ori ca esti superba, desi nu ma ascultai nicicand. Te-ai aruncat in apa fara teama, te-ai jucat…m-ai indemnat sa mi te alatur, dar m-am prefacut ca nu aud…eram inecat in propriile ganduri, in lucruri mult prea cotidiene pentru a merita sa ti le spun.
Te-am privit indelung atunci cand ai iesit din valuri, cand ti-ai luat prosopul pe care doar ce-l chitisei…Te-ai asezat langa mine, si ai tacut cateva momente.
Mi-ai oferit o felie de portocala, si ironic imi spui: “poate te mai indulcesti putin”…mi-ai zis-o zambind, ghemuita in fata mea precum un catelus nevinovat. Privirea ta blajina ma fascineaza si acum…mai mult ca ieri, mai putin ca maine…te asezi cu capul pe pieptul meu, imi poti auzi cu usurinta inima ce de-abia bate..auzi doar zgomotul valurilor si al inimii mele. E tot ce mi-am dorit…sa te tin macar o data in brate, acolo…pe malul marii agitate.

- Va Continua candva…poate –