Pe mine ma deranjeaza criticile. Da, sunt egoist…pentru ca si atunci cand gresesc mi se pare aiurea sa-mi reprosezi dar mai ales sa ma critici. Chestia asta se aplica la majoritatea persoanelor, insa cu siguranta exista si cativa oameni pe care ador pur si simplu sa-i aud vorbind, sa-i aud criticandu-ma, indemnandu-ma sa fac ceva bun. Astea sunt criticile constructive, acele critici care au rolul de a ma motiva, de a ma face sa realizez acel lucru pentru binele meu sau al celor din jur.

Uneori am fost criticat pentru faptul ca sunt prea lenes. Ehe, daca as putea sa schimb asta cumva, probabil ca ar fi numarul doi pe lista mea. Mi-e prea lene si nu ar conta pentru voi sa va spun numarul unu…il tin pentru sufletul meu si al tuturor celor ce inteleg ce vreau sa zic, chiar daca nu spun.

Deseori sunt criticat pentru marea mea pasiune: calculatorul. Unii spun ca petrec prea mult timp in fata lui…dar in realitate, mai mult de 5 ore zilnic nu il folosesc. 5 ore inseamna nimic. Nu am timp de mare lucru, postez pe blog, verific un mail, moderez comentarii si verific multe alte chestii. Mai am si timp sa vorbesc o leaca pe messenger cu prietenii si uite asa se duce timpul.

Aproape toti au blog si nu o spun ca pe o critica, ci ca pe o constatare. Toti au blog, fie ca este despre muzica, moda, politica, despre viata lor sau despre lucrurile banale ce ne inconjoara..important este ca lumea scrie. Unii scriu bine, unii o fac rau, dar important este ca se scrie si ca lumea se exprima liber. Majoritatea o fac necenzurat dar sunt si anumite persoane care se abtin sa foloseasca un limbaj vulgar ( lucru inexplicabil, pentru ca in viata reala folosesc astfel de cuvinte ).
Eu am blog. Un blog pe care scriu despre orice: vise, emotii, ganduri, frustrari, frustrati, despre ea, despre voi, despre ei, despre gusturi, culturi, viata de liceu, sentimente si asa mai departe. O fac in stilul meu lipsit de umor, fara pic de talent, insa fac asta aproape zilnic. Niciodata nu am stiut sa fac ceva in mod deosebit, insa pot spune ca m-am straduit. Intai mi-ai chemat prietenii pe blog, apoi grupul vizitatorilor s-a marit. Au aparut cititorii fideli si cei ce trec pe-aici in graba,care mai lasa cate-un comentariu rautacios asteptand sa le raspund.
Am prieteni care glumesc uneori pe seama mea din cauza “vietii virtuale”. Nu o pot numi asa, pentru ca nu traiesc pe blog, insa e o mica parte de adevar in ce spun ei. De ce? Pentru ca o bucatica din mine ramane aici. Ideea e ca toti sunt impotriva tuturor. Degeaba ii vezi discutand si zambind inselator, pentru ca pe ei ii intereseaza doar traficul si profitul prin intermediul blog. Eu ii numesc frustrati, unii ii numesc bloggeri. De fapt, ei sunt niste carnati. Acum am criticat. Si cred ca am criticat constructiv. Cine nu si-a dat seama ce am vrut sa demonstrez, este rugat sa ia o mica pauza.

Criticati-ma constructiv!