Doar un vis al unui visator, un vis despre iubire…visez si nu-mi pasa de lumea din jur, visez la o realitate, cel putin asa-mi place sa-i spun: realitatea noastra. O realitate pe care mi-o doresc, pe care o vreau, pentru care lupt si in care continui sa cred cu toata fiinta mea, nimeni si nimic nu va putea sa mi-o fure. Realitatea asta imi ocupa visul, sau e invers? Nu o sa stiu vreodata si nici nu stiu daca vreau sa stiu. Subiectul? Care ar fi subiectul acestei realitati? Dragostea, banuiesc!
Pot trai asa cum sunt cu adevarat: indiferent si nestatornic, fara prea multe principii, fara valori sau idealuri. De ce as visa la ceva ce nu sunt si nu am fost vreodata? Pentru ce sau … pentru cine?
Ce caut aici, acum in fata acestui laptop incins de temperaturile verii? Cui ii scriu si despre cine? Cine si de ce? Pentru cat timp si in ce fel?
Cineva mi-a spus intr-o zi ca nu am inima, de fapt mi-a spus ca nu poate s-o mai auda batand. Asta ce inseamna? Ca nu am sau ca nu imi bate? Eu spun ca bate, si imi place s-o ascult, dar nu pentru mine. Pentru ca pentru mine singur ea nu ar bate…pentru ca nu ar avea de castigat nimic. Nu intelegi nimic din jocurile astea de cuvinte, nu? Asta e si scopul: sa ma fac de neinteles. Mereu am cautat sa fiu inteles, dar parca nimeni nu vorbea limba mea, parca toti se uitau la mine ca la un om nebun. De aceea, am incercat sa ma fac de neinteles…si am reusit.