Nu suport persoanele nerecunoscatoare, care nu apreciaza un lucru facut chiar si asa in necunostinta de cauza si mai ales, nu suport ca dupa ce te-am ajutat cu ceva, sa nu-mi multumesti.
Dupa ce muncesc aproape o jumatate de zi pentru a face ceva, dupa ce imi las toate activitatile mele in favoarea ta, dupa ce ma straduiesc sa iasa cat mai bine si sa fie ceva dragut….nu primesc nici macar un multumesc. Ok, n-am nevoie, macar stiu ca am facut tot ce-am putut.
Partea nasoala vine cand, dupa vreo zi si ceva apari la mine si imi reprosezi ca am facut nu stiu ce cacat, care oricum nu conteaza si nici nu e gresit.
Prietene, eu nu sunt autorizat in asa ceva, poate ca e prima data cand realizez asa ceva, eu fac ceva si fac cum stiu si cum cred ca e mai bine, dar totusi nu te refuz….
Urasc….si chiar nu regret cand spun asta: urasc…
Da si eu cand mi-a cerut cineva ceva nu l-am refuzat, desigur am primit si un frumos “multumesc” :).
Să nu mai vorbim de ăia care îţi cer ajutor exact când ai altceva de făcut. Îi rogi să aştepte puţin ca să termini şi tu ce ai de terminat si ei plini de sictir zic:”bine bă dacă nu vrei să mă ajuţi, zi direct…” Jesus, cât ii urăsc pe astia … ~x(
Sefii fac asa… dupa ce ca tu iti dai silinta sa faci un lucru bun sa ii scoti din c…t, azi merge, maine merge, poimaine merge, a patra zi, daca ai gresit o cifra te seaca la cap de iti vine sa iti iei gatul :(, chiar daca 3 zile la rand ai facut lucruri bune si el nici macar nu a fost recunoscator. Stiu, te plateste, dar sa faci ceva corect si care tine de domeniul tau. Dar cand deja depaseste aceste limite…