Era azi un frig de-ti inghetau mucii in nas si parul din ombilic. Asteptam sa treaca timpul. Simteam ca ma transform intr-un “atragator” de boli, raceli, herpesi, gripe, junghiuri mortale…galci de-alea mari si enervante. Aud un zgomot asurzitor de roti tarsaite. Un batranel imbracat COMPLET in alb, ( inclusiv palarie ) incerca sa urce scarile tacticos, tragand dupa el un geamantan din ala cu rotile. Se opreste la magazin si cu mainile tremurande scoate o banconta de 1 leu. Cere o cafea. Inauntru, un vanzator nebarbierit. Ma asteptam sa aiba o voce din aia de mos plictisit si cautat de moarte pe-acasa…insa, nimic, o voca calda, destul de groasa si impunatoare. “Da domnule, imediat va fac o cafeluta buna, daca asta doriti”. Ma uitam cu drag la el, era genul de om care spargea asfaltul cu picamare si tarnacoape, mancand pe unde apuca, band bere la 3 litrii, batandu-si nevasta de nervi acasa. Dar nu era deloc asa. Era un simplu om, un vanzator intr-o gara uitata de lume. Apare o batranica, genul de femeie vrajitoare…cu un nas foarte mare, ochelari pe ochi si vestitul batic. Se duce langa batranelul nostru si ii intinde o punga cu covrigei. Am inteles mai apoi ca era nevasta. Se vedea ca e o femeie impunatoare, careia ii place sa-l controleze pe bietul om. El o iubea, se vedea lucrul asta in privirea lui. Desi de-abia se tinea pe picioare, mai ia si din bagajele ei si reuseste intr-un final sa-si traga geamantanul cu rotile. Se duceau spre tren…personalul spre ….o destinatie necunoscuta.