Ieri m-am ratacit, prietene….
Dupa ce ca nu cunosc orasul asta, stiu doar cateva trasee si cam atat…m-am urcat in alt bus. Nu mi s-a parut nimic ciudat atunci, ci abia mai incolo cand am observat ca intram printre blocuri. M-am gandit initial ca o face pentru a evita aglomeratia, dar…n-a fost sa fie asa.
Cladiri reci, strazi goale, cateva masini si cam atat. Nu prea erau nici oameni, nici vesnicii caini vagabonti…nimic. Trei persoane au mai ramas, inclusiv eu…care asteptam sa iasa “la lumina” undeva sa ma pot reorienta. Mare mi-a fost surpriza cand dupa cateva minute, nenea a stationat si a oprit motorul. Ulterior, s-a dat si jos. A trebuit sa cobor, ca na…nu puteam sa stau.
Eram intre blocuri si eram aproape singur…adica o aveam pe sormea` cu mine, deci zero. Eram singur, ea cunoaste un pic mai mult ca mine dar tot cam asa…nema.
Am gasit un taxi pe undeva si i-am spus sa ne duca “la strada :))” foarte inteligent, ce-i drept. Probabil a observat omul ca habar nu avem unde ne aflam si ca suntem o posibila sursa de bani pentru ziua aia, asa ca s-a gandit sa ne invarta prin cartier. Si uite asa, s-a transformat plimbarica noastra intr-una de vreo cinci minute…cu nenea afaceristul.
Intr-un final, opreste undeva si parca am inceput sa vedem mai bine viata…sentiment care nu a durat prea mult, pentru ca a scos bonul. 20 RON…nene, daca ma mai invarteai putin ajungeam la Bucuresti..ii zic ironic. Achit, imi da restul si zambeste ironic….
E frumos ma….