Ne simtim mandri de stiinta noastra, ne simtim atat de mandri de tineretea noastra si credem ca suntem cei mai buni, cei mai mareti sau mai grozavi. Rareori ne simtim umili, pentru ca cei bogati si puternici spun "Nimic nu este imposibil, trebuie doar sa ai incredere in tine si sa stii ca nimic nu iti sta in cale" . Suntem atat de puternici incat domnim lumea asta prin simtul placerii, suntem "sclavii" unor vise ce nu se vor implini, si totusi nu avem decat o viata, pe care o traim din plin, sau nu.
Suntem delasatori si parsivi, emotivi sau indrazneti, ambitiosi si nepasatori dar toti laolalta suntem oameni, deci suntem diferiti. Intodeauna facem rau din rau si rareori incercam sa indreptam o situatie…tot din cauza ca nu ne este in fire sa fim macar o data "asa cum trebuie", sau poate pentru ca nu ne pasa.

Am ajuns la concluzia ca soferii astia PLATITI din banii NOSTRII , adica soferii de pe mijloacele de transport in comun se cred niste zei.

Au datoria sa opreasca in statii, au datoria sa te transporte la timp, fara sa se opreasca pentru a-si bea cafeaua, fara sa vorbeasca la telefon sau fara sa citeasca ziarele.
Asa cum toti oamenii normali, care au un serviciu si isi respecta programul zilnic, asa ar fi indicat sa faca si "dragii" nostrii soferi.
Dar aici intervine concurenta, se calculeaza orele la care trec "ceilalti" si se face astfel incat sa se ajunga inaintea lor, pentru a-i lasa fara clienti. Se deregleaza orice program stabilit inainte, oamenii asteptand la o anumita ora.
Interesul isi spune cuvantul, dar intr-o tara ca Romania unde nesimtirea este in floare…nimic nu ar trebui sa ne mire…sau?