Visul oricarui copil, era sa devina mare. Eu am fost copil, deci eu am vrut sa devin mare. Cum spuneam acum ceva vreme, "copii mici…probleme mici, copii mari…probleme mari". Era bine atunci, era bine sa nu ai responsabilitati, sa stii doar ca trebuie sa mergi la gradinita zilnic apoi sa te joci cu copii.
Ne infuriam de fiecare data cand cineva ne spunea ca suntem mici si vroiam sa credem ca suntem mari: "Eu sunt mare deja, am 7 ani!"….imi amintesc fraza asta ca si cum as fi spus-o ieri. E aiurea cand spun acum: Am 19 ani. Mi se pare sec…asa spus…si ma gandesc ca atunci cand voi avea 20, probabil ma voi gandi serios la batranete.
Cum se duc anii prietene…
7 Comentarii
Comentezi?
Da… Nostalgic. Cand eram mici ne jucam de-a oamenii mari. De-a mama si de-a tata. Si ne dadeam importanti, si ce scheme faceam. Acum vrem sa fim copii din nou. Sa ne jucam, sa sarim, sa fim iresponsabili, sa ne simtim nebuni etc.
Trec anii… Si noi vom fi la fel. Mai batrani.
DA, anii trec, si dupa o varsta sa stii ca trec mai repede. Uite, habar n-am cum a trecut 2008 atat de repede. Si imi dau seama ca tot nu am facut absolut nimic… Cred ca nu neaparat trecerea timpului ne doare, ci mai degraba lipsa de respect fata de propriile vieti, care seamana din ce in ce mai mult cu vietile parintilor.
na, m-ai deprimat.
ma duc sa-mi cumpar un cadru din ala de mers!
cheer up! cele mai bune momente de-acum urmeaza sa vina! (ce-i drept, la pachet cu cele mai rele momente…) :)
Nu asta a fost intentia mea…doamna profesoara :->
eeee, acum ca m-ai luat cu “doamna profesoara”, m-am muiat toata! chiar ca-mi trebuie un cadru din ala! cat o fi? :D
=)) nu e scump…uite!
m-am scos! :))
totusi, astept sa ne mareasca astia salariul intai. dar, am asa…un feeling…ca momentul cand o sa ne mareasca salariile cu 50% e atat de indepartat incat chiar o sa am nevoie de-un cadru! :D