Ca mi se va face atat de repede dor de Alexandria.
Au trecut decat trei luni. Aparent un nimic, dar credeti-ma ca nicaieri nu e mai bine ca acasa. Nu simt nimic special aici, nimic nu este extraordinar si tot mai bine era in micul orasel linistit, aparent plictisitor si monoton. In Alexandria e nebunia, acolo se intampla totul desi nu se face nimic, acolo o ardem chill prin cartier, acolo facem tot ce vrem si asta pentru ca putem, chiar daca nu se compara cu JAMAICA.
Am avut multe dorinte care s-au implinit, dar multe au ramas la stadiul de dorinte. Si e aiurea. E ca si cum o parte din tine s-ar fi pierdut, sau cum sa zic eu mai bine…e ca sindromul ala ( am lapsus si lene ca sa caut ) cand nu iti simti unul din membre, desi nu iti lipseste nimic.
E aiurea cand vezi fotografii vechi si-ti aduci aminte de vremurile alea cand pierdeai timpul in loc sa profiti de ce ai.
Mai am 11 zile. Pa, si ne vedem in JAMAICA, daca nu acolo.