Am vazut asta seara un cuplu sarac, dar fericit. Barbat, femeie si doi copii.
Vorbareti pustii, o fetita si un baiat cred, nu am putut sa-i vad prea clar.
Ideea e ca se apropria ziua de nastere a fetitei. Erau oameni simpli, se vedea dupa felul in care se imbracau si tigarile iefine pe care le fuma barbatul. Dar erau bine, copii nu duceau lipsa de nimic si cred ca asta conteaza cel mai mult, pentru orice persoana, indiferent de starea materiala pe care o detine.
Cu un glas extaziat, fetita exclama: “Si o sa fie ziuaa meaa, si o sa chem multi, multi prieteni si o sa fie foarte frumos….o voi chema pe Andreea si pe Simona si pe…”. Tatal ei o aproba, si ii facea jocul cum s-ar spune….indemanand-o chiar sa cheme mai multi colegi.
Pe mine personal ma impresioneaza oamenii de genul asta, care sunt in stare sa-si lase bucata aia de paine ca sa poata manca si copilul. Da, poate tie ti se pare normal….insa trebuie sa te gandesti ca nu in toate familiile situatia sta chiar asa, ba chiar…copii sunt obligati sa aduca bani in casa inca de la varste fragede.
Am ajuns la concluzia ca nu ne apreciem parintii asa cum ar trebui. Adica eu, cel putin.
Without change, something sleeps inside us…the sleeper must awake!

De data asta, a prins infatisare umana.
Uneori mi-e greu sa nu fiu rautacios, dar stii cum e: cand situatia o cere, ai tot dreptul.
Inca ma intreb…daca rezista oare sa se priveasca in oglinda mai mult de doua minute

eh, n-are importanta….sufletul conteaza!

Your account has been permanently disabled.

Eu as zice ca mata e curva, ca tacto e betiv si ar mai fi de adaugat un mare:

Sa-mi sugeti degetul mijlociu!

Poate ca ar fi de ajuns sa-mi spui cuvinte dulci pentru a ma face sa te astept, dar eu nu vreau sa te complic. De ce sa te pierzi in vorbe? Uneori, nu suntem tocmai priceputi la cuvinte, asa ca aspir la o simpla si plina de intelesuri imbratisare. Ma gandesc uneori ca traiai in sufletul meu de ceva timp, doar ca nu aveai un nume. Nu te-am asteptat in haine de gala niciodata, ca am vrut sa ma iubesti asa, naturala si simpla, dar am si eu momentele mele.
Daca m-as gandi la ceea ce iubesc la tine, mi-ar lua ceva timp si spatiu sa insir. Nu iubesc totul, as fi oarba, nu? Nu iubesc totul, dar te accept pentru ca te iubesc. Imi place personalitatea ta de om fin si deloc subtil in acelasi timp, imi place ca stii sa ierti dar si sa lovesti acolo unde doare. Imi plac ochii tai, dar mai mult imi place cand ii tii inchisi, atunci cand te sarut sau cand iti vorbesc mai ales, ca sa fii atent, sa nu iti distraga atentie nimic din ceea ce e in jurul tau.
Iubesc starea ta de om plictisit for ever, care se schimba cu doar 2 pasi d-ai mei catre tine.

E simplu sa iti bata inima in continuare, sa te amagesti cu ideea ca iubesti viata si esti multumit de ce e si cum e pana in momentul de fata, dar sufletul are nevoie de mai mult. Iar eu am nevoie sa ma intelegi si sa imi acorzi toata rabdarea din lume, caci sunt o persoana dificila uneori.

Oameni buni, voi iubiti? Va simtiti impliniti? ca am uitat sa intreb. Acum, pare-se, ca am revenit.

Cu drag, ENIGMA

Care pizda masii e treaba cu Chuck Norris?
Toti rad si scot tot felul de idiotenii fara sens. Chiar nu mi se pare nimic haios.

Cred ca mi-am pierdut simtul umorului….