Nu suport persoanele nerecunoscatoare, care nu apreciaza un lucru facut chiar si asa in necunostinta de cauza si mai ales, nu suport ca dupa ce te-am ajutat cu ceva, sa nu-mi multumesti.
Dupa ce muncesc aproape o jumatate de zi pentru a face ceva, dupa ce imi las toate activitatile mele in favoarea ta, dupa ce ma straduiesc sa iasa cat mai bine si sa fie ceva dragut….nu primesc nici macar un multumesc. Ok, n-am nevoie, macar stiu ca am facut tot ce-am putut.
Partea nasoala vine cand, dupa vreo zi si ceva apari la mine si imi reprosezi ca am facut nu stiu ce cacat, care oricum nu conteaza si nici nu e gresit.
Prietene, eu nu sunt autorizat in asa ceva, poate ca e prima data cand realizez asa ceva, eu fac ceva si fac cum stiu si cum cred ca e mai bine, dar totusi nu te refuz….
Urasc….si chiar nu regret cand spun asta: urasc…
Se spune ca pentru a zbura, iti trebuie niste aripi.
Eu am avut nevoie doar de putina nebunie ( ce-i drept, la mine nu vorbim de *putin, pentru ca ce e putin nu ajunge iar ce e mult strica ), un loc bun de aterizare, si un loc la fel de bun de “pornire”
Sa zbori pentru doua secunde, fara sa stii daca mai ajungi vreodata jos, dar sa stii ca daca exista sansa asta iti poti urma visul…
E mare lucru, cum zicea un clasic in viata….
Azi fu`kinky. Am murit de cald si tot azi, am facut curatenie. Nu in casa, ci in blog.
Cu ocazia asta, aveti de-acum:
Enjoy!
Vad un pescarus frumos ce zboara liber…as vrea sa zbor si eu cu el, dar privesc…si vad o caramdia din fortareata ce s-a construit cu timpul in jurul meu, si ma sperii…
Vreau sa zbor cu el dar el zboara prea liber si prea departe…cum sa-mi parasesc fortareata?…zbor…dar zborul meu e in jurul fortaretii, zbor..dar mereu ma intorc la ea, zicand ca zbor liber…cum as zbura liber cand inca ma intorc aici?
Credeam ca sunt liber, dar nu e asa. Sunt ca puscariasul iesit din inchisoare…e liber, dar nu stie ce face cu libertatea lui
Nu pot sa zbor liber pana ce inca sunt atasat de inchisoare…nu pot zbura liber in doi pana ce singur nu pot sa o fac, sau poate ca nu vreau sa zbor liber…poate sunt prea atasat de fortareata si mi-e greu sa o las…dar vreau sa o las, dar de ce as lasa-o? De ce sa nu o sparg..nu am nevoie de ea…
Cu ochii mintii sparg fortareata…ce bine e, ce bucurie m-a cuprins…ce fericire si ce libertate. Ah, zambesc iar. Nu e greu, e chiar usor, adica cel putin..e placut.
Invat si eu sa zbor, si cand zborul meu liber va fi..voi privi la acel pescarus si ii voi multumi pentru ca m-a facut sa inteleg ca inca sunt liber.
Ah, imi multumesc si mie pentru ca inteleg, pentru ca pot, pentru ca vreau, pentru ca vom reusi.
Toti pustanii de 13 ani isi fac blog:
( click pe imagine pentru a vedea minunea )
Revenind, pustiu asta Invo sau cum *macaroana ma-sii l-o chema, a copiat cu nerusinare articolul meu de acum 5 zile in care observam cam aceleasi lucruri pe care "le-a vazut" si el.
Nu am timp sa urmaresc pustanii si activitatea lor, dar cu ocazia asta ii multumesc Agentului Secret Dark-Daisy pentru observatii.
Pe tine prietene, te-as trimite in pizda ma-tii, dar am impresia ca esti prea mic sa auzi asa ceva…deci: Mars!