Sunt vreo doua tipuri de control, in cazul de fata.
Cel pe care il am eu ( controlul de sine ) si cel de care au nevoie unii ( controlul psihologic ).
Am impresia uneori ca sunt persoane carora le lipseste o rotita din “mecanism”. Trist e, ca le lipseste doar atunci cand sunt cu grupul, cu baietii, cu fetele, cu gasca….si vor sa se afirme.
Am trait o experienta inedita si spun asta pentru ca am reusit sa stau calm si sa nu ma enervez prea tare, cel putin nu suficient cat sa o arat si sa ma “desfasor”.
Am ajuns la concluzia simpla ca uneori e mai bine sa taci si sa astepti, iar in cazul fericit in care celalalt calca stramb, sa te descarci.

Timpul e nemilos.
El nu iarta, ci daruieste.
Se scurge incet, dar repede.
Usor, usor se mai aduna o pagina, o pagina in cartea vietii, o pagina doar a ei…pentru ea.
La Multi Ani eQuilibru….
Sa nu uiti!

30.000 € pentru un site care nici macar nu functioneaza cum trebuie.
As fi raspuns la intrebarea lor daca as fi avut si poza.
As raspunde la intrebarile muzicale daca s-ar si auzi ceva….

Trebuie sa dam titlu unei scrieri. E ca si cum ai cumpara o paine si anunti, definesti fapta ta prin cuvinte si comprimi toata activitatea asta in doua, trei vorbe care sa denote ceea ce zici.
Dar, cum as putea sa numesc eu oamenii care zambesc fals? Ce titlu sa pun? Cum sa exprim concret ceea ce vreau sa zic? Eu nu pot sa prind cuvintele. Sunt prea multe, prea rapide si ma coplesesc. Ma ucid, imi ucid ambitia si orgoliul, imi ucid pofta si extazul cu care incep sa scriu si inteleg perfect ca ti se poate schimba starea de spirit si poti trece cu usurinta de la agonie la extaz si inteleg de asemenea ca ti se pare totul fara motiv. Dar nu e asa. Toate au un rost, toate sunt legate intre ele si pentru a le descifra, iti trebuie “cartea vietii”. Dar nu o ai. Si te invarti in cerc si te invarti si te invarti…si asta te nelinisteste, te deruteaza, te distrage putin cate putin, pana vei ajunge sa aflii toate adevarurile.
Si atunci iti faci iar iluzii…..

Stateam astazi in bus, cand dintr-o data am simtit o durere incredibila ce venea dinspre piciorul stang. O matahala de om, la vreo 60 de ani ma calcase.

Auuu
Ce? Te doare?
Normal ca ma doare…
Hai lasa ca esti tanar!
Pai da, ce dracu..sunt tanar, puteti sa ma calcati ca nu are nimic…
Hai lasa, ca ia uite ce inalt esti…

mi-am continuat convorbirea telefonica incercand sa fac abstractie de mos….
Ii urasc ma! Ii urasc pentru comportamentul asta idiot, ii urasc pentru ca gasesc o scuza din orice cu batranetea, ii urasc atunci cand sunt nesimtiti…