Băieţelul meu în vârstă de 3 ani şi 7 luni are, cred eu o problemă şi chiar nu ştiu cum să o rezolv. De multe ori când începea să plangă, din diverse motive, sotul meu îi spunea să nu mai plângă căci numai fetele plâng şi acum, băietelul nu mai plânge aproape deloc, nici când e certat, nici dacă se loveşte, în schimb începe uneori să tremure şi scoate nişte sunete ciudate care seamană a ţipat dar parcă ar vrea să-l scoată fără voce. Nu mai ştiu ce să-i fac, am încercat să vorbesc cu el şi să-i spun că e în regulă să plângă dacă vrea şi l-am convins, până la urma şi pe soţul meu că a greşit spunându-i aşa, dar parcă nu mai există cale de scăpare din problema asta.
Poate cineva dintre voi a trecut prin aşa ceva şi ar putea să ma ajute cu un sfat.
Am găsit chestia asta pe forumul Portalului Romanesc de Psihologie.
Ce să zic, nu cred că poate fi judecat tatăl, a încercat să-l facă pe băieţel să înceteze cu plânsul. Ştim cu toţii că sunt unele momente când plânsul unui copil nu este chiar o binecuvântare, aşa că se recuge la “soluţii drastice”, cum ar fi situaţia de faţă. Mai ştim de asemenea că niciodată un băiat nu suportă să fie asemănat cu o fată, să poarte imbrăcăminte colorată specific fetelor, să se joace fetele cu jucăriile băieţilor şi asa mai departe.
Ce rezultă de aici? Că războiul dintre sexe începe la un an şi se încheie undeva la vreo 99.
13 Comentarii
Comentezi?
eu zic că tatăl nu a făcut bine. Nu cred că îi spunea pe un ton prea calm din moment ce, acum, copilul nu mai plânge. Şi războiul ăla, în cazul de faţă, e întipărit în mintea copilului chiar de taică-so.
Ştii care e chestia, uneori mai spui unele lucruri doar ca să tacă. Îmi amintesc şi eu câte vrajeli şi câte prostii băgam cand trebuia să rămân acasă pe post de dădacă a tinerilor mei verişori.
Nu-l judec pe tată pentru asta, chiar îl înteleg :))
eu când îmi spunea tata să nu plâng începeam să plâng. Îmi zicea că mă plesneşte dacă încep să plâng, dar nu m-a lovit niciodată – asta copil fiind. Şi nu, nu eram plângăcios, dar nu suportam să fiu certat. Nici acum nu suport şi poate de-aia când mă cert cu cineva îmi cer scuze de cele mai multe ori chiar dacă nu e nevoie.
Asta ca să înţelegi de ce spuneam ce spuneam mai sus. Cum se filtrează informaţiile la mine în cap ;))
Chiar cunosc un cuplu de parinti ai caror copil nu plange orice i s-ar intampla. Indiferent ce pateste (e certat, se loveste) nu plange nicicum…numa’ isi musca pumnul si se stramba :))
,,războiul dintre sexe începe la un an şi se încheie undeva la vreo 99”
Un razboi de altfel foarte prostesc, avand in vedere ca pana la sfarsitul vietii trebuie sa ajungem sa ne intelegem intre noi. Cine stie, oi spun eu prostii, intrucat recunosc ca uneori e mai palpitant sa ne ‘ciondanim’ reciproc.
On-topic, ori baiatul e autist (si deci traieste in lumea lui, nereusind sa se exprime prea bine intr-a noastra), ori e un caz destul de nefericit, unde s-a inteles in mod gresit ca ‘a nu plange vreodata’ este firesc pentru un baiat.
Nu ştiu dacă e autist din moment ce stoparea plânsului s-a întâmplat exact după ce tatal i-a spus că doar fetele fac asta, însă faptul că are o problemă este cert, şi se poate rezolva – zic eu.
in pula mea, are 3 ani si ceva, voi chiar credeti ca bietu’ copil a inteles ce i’a zis taica’su? =))
Păi şi-atunci de ce nu mai plânge de când i-a zis asta?
pentru că i-a spus să nu mai plângă ? :D
Asta ziceam si eu dar nenea iZmAiL cica nu intelege aia mica ce-i spune tatal…
nenea izmail cred că se referea la faptul că ăla mic nu pricepe faza cu “numai fetiţele plâng”. În orice caz, la 3 ani verişorul meu se juca pe calculator.
exact done, la asta ma refeream! :D
oricum, copiii din ziua de azi sunt foaaarte…
ma rog..stii ce astept! :D
daca as fi mama si nu mi’ar plange boracul as merge zi de zi la biserica sa’i multumesc lui dumnezeu