Din seria: Românii rezolva orice problemă cât mai încet posibil:
1 oră şi 30 de minute până când pleacă trenul meu din Bucureşti. Nu ştiu câţi kilometrii sunt până acolo exact, însă cu puţin noroc, ajungi în vreo 45 de minute. Prin capitală mai pierzi cam vreo 30 până la gară, depinde mai mult de cât de aglomerat este decat de distanţă, dar oricum, în cazul meu eram cam la limită.
Cel mai banal lucru, care ar fi trebuit să se încheie în maxim patru minute, durează pentru unele persoane cel puţin 20.
Mda, trebuia să alimentez, pentru că nu aveam motorină şi am mers la prima benzinărie întâlnită. Peste tot maşini, dar undeva în partea dreaptă se zărea un matiz roşu cu un nene lângă, ce alimenta. Bag repede în spatele lui, gândindu-mă că le-am dat mucul fraierilor ce aşteaptă alături de înca trei sau patru oameni.
Timpul trece iar nenea cu matizul nu dă semne că ar vrea să termine în secolul ăsta. Punea benzină cu pipeta, cred. Apăsa, ţinea 10 secunde, după care se oprea din nou. Şi uite aşa, pierd vreo 10 minute aşteptând să termine. Peste alte 3 minute, reuşeşte să termine şi pleacă să achite. Problema este că după alimentare, nu se mai întorcea, şi mă face să-l mai aştept deci, încă vreo 5 minute. În total: 18 minute după un nene cu prea mult timp liber, probabil. Între timp, s-a eliberat altă pompă.
Din curiozitate, mă uit şi observ că avea de achitat 55 RON. Dacă pentru atât s-a căcat pe el 18 minute ( din momentul în care am ajuns eu ) şi cine ştie câte altele înaintea mea…
L-am văzut înauntru, când am achitat. Îşi cumpărase un braduţ din ăla “frumos” mirositor pentru oglinda interioară.
A, şi era roz…iar el nu se grăbea nici de data asta, se uita prin rafturi în timp ce probabil alţi oameni aşteptau în spatele bestiei să se întoarcă stăpânul.