Pentru că, da…aşa-i firea omului: să alerge după cei ce nu-i merită, după cei care nu sunt potriviţi, după cei ce sunt ataşaţi de altcineva sau n-au timp să se ataşeze de cineva. Privit de departe, totul pare un joc sadic, o luptă interioară dar în acelaşi timp exterioară care nu va înceta niciodată, iar ceea ce este mult mai interesant decât tot ce-am spus până acum: exact sub nasul nostru se află mai mereu cineva care aleargă dupa noi, dar NU. Noi nu vrem ce-i uşor de obţinut, oricât ar fi de interesant şi de frumos, întotdeauna ne dorim ceea ce nu putem avea, adică ceea ce este foarte greu de obţinut.
Important de notat, ar fi că până la urmă ştim să ne oprim puţin din fuga asta şi privim în jur, dar şi în interiorul nostru, observând ce se întâmpla. Putem avea surprize, căci aparenţele înşeală şi ce e mai grav: putem afla că totul este un nimic.
M-am oprit de câteva ori şi să ştii că mi-a prins bine, pentru că de fiecare dată, vorbesc cu oamenii potriviţi şi am ocazia să învâţ câte ceva de la fiecare, să acumulez experienţă şi să ştiu cum să reacţionez în situaţii dificile.
Totul pentru….a nu trăi degeaba.