Totul vine de la sine acum. Minţi fără să-ţi dai seama că ai facut-o, te bucuri atunci când vezi o persoană deşi în adâncul sufletului nu ştii dacă tu chiar te bucuri de fapt, îţi trăieşti viaţa stând cu ochii închişi, oscilând dintr-o parte în cealaltă, după cum bate vântul, ca mai apoi să te trezeşti singur, într-un loc uitat de lume şi ajungi să te întrebi: "Pe cine am minţit de fapt?"
O zicală spune că "Mănânci un sac de sare cu un om şi tot nu-l cunoşti". Până nu de mult, aş fi putut spune că zicala suge grav, dar cu timpul chiar ajungi să-i dai dreptate…pentru că omul fals îl întâlneşti oriunde, e omul ăla care vorbeşte una şi gândeşte alta….e omul pe care ai impresia că-l ştii de-o viaţă.
A fi prieten cu cineva nu însemnă să-i dai add pe hi5. Nu înseamnă nici top friends şi nu mai ştiu ce pana mea de căcaturi. A fi prieten cu cineva înseamnă altceva, cel puţin pentru mine.
Şi da, ştiu că de multe ori adevărul este pur şi simplu împuţit şi că este mult mai bine să trăieşti în negare, dar totuşi doare. Poate nu acum, poate nu chiar pe tine dar mai târziu, cu siguranţă că vei constata şi tu asta.
Vroiam să vă spun că m-am tuns, dar am intrat în alte căcaturi.