Ţi s-a întâmplat vreodată să trăieşti în câteva secunde anumite experienţe întâmplate în trecut?
Să ai impresia că acele clişee pe care tu le ai în memorie se derulează în faţa ta ca şi cum s-ar întâmpla chiar acum?
De câteva zile am în minte un lucru.
Era o dimineaţă de primăvară. Ştiu că eram într-un loc îndepărtat, pe care nu mi-l amintesc foarte bine. Îmi era foame, aşa că merg la un mic magazinaş din parcul pe al cărei bănci ma odihnisem, pentru a cumpăra un croisant şi o sticlă de cola, la jumate.
În magazin, vânzătoarea are ochii plini de lacrimi, este îmbrăcată în negru şi discută cu o altă doamnă. De fapt, îi povesteşte cum a murit soţul ei:
Au mâncat, s-a dus să-şi facă un duş iar atunci când a ieşit, l-a găsit căzut pe hol. A chemat ambulanţa, iar medicii au constatat decesul pe loc.
Nu ştiu ce căcat semnifică toată chestia asta, dar îmi trece prin faţa ochilor…şi mi-o amintesc la fel de bine ca şi atunci.
Era cald, era verde iar eu eram mai tânăr…..