Ăsta e oraşul în care dacă nu ştii să găteşti sau nu ai pe cineva care să facă asta în locul tău, mori de foame ca idiotul. Şi da, era cât pe-aci să mor pentru a 17-a oară. Chestia e că sunt atât de bine dispus încât nu mă termin aşa repede. Proştii se gândesc acum la cum mă termin eu. Staţi liniştiţi, nu sunt om, nu mă termin la fel ca voi. Am o metodă proprie şi doar dacă mă lăsaţi să mă termin pe voi o veţi afla.
Îl ştii pe tipul ăla din reclama de la medicamente? “Se recomandă citirea cu atenţie a prospectului…” hai, toţi psihopaţii au văzut cel puţin o dată în viaţă o reclamă de genul ăsta. Măcar aia cu căcarea, că tot e la modă. Eh, tipul ăla de vorbeşte rapid e mic copil pe lângă tanti care preia comenzile la pizza.
M-a scârmat în cur s-o întreb ce sortimente are şi jur, deci jur, Dumnezeule, n-am înţeles decât capriciosa apoi fragmente de cuvinte, cum ar fi: piept de pui, pui perpelit, ardei, ciuperci, măsline şi cam atât.
A fost cea mai vitregă clătită mâncată în ultima vreme, pentru că da, am primit-o ca bonus pentru cea mai târzie comandă a zilei. Şi recunosc, am fost un prost şi jumătate. Am mâncat-o de drag înainte de pizza şi mi-a pierit foamea.