În ce-am urat o viaţă întreagă. Urăsc tot ce îmi placea înainte de armată şi am ajuns la concluzia că nu există dragoste. Poate doar sex. Da, nici măcar aia din filmele cu proşti nu e dragoste, se numeşte actorie iar eu am ochii verzi ca mandibula.
Nu există nici sentiment de ataşare şi nici încredere. Încrederea se dă şi nu se primeşte decât o dată în viaţă, iar când se pierde, se pierde. Există doar minciună, aparenţe şi iluzii deşarte iar cine e suficient de inteligent să înţeleagă asta, are un suc de mere pansate de la mine.
În schimb, există sentimente puternice obscure. Ura ar fi un exemplu bun. De fapt, este unul dintre cele mai şmechere sentimente, ştiu asta acum. O ştiam şi înainte, dar nu era aşa verde.
Arătaţi-mi URĂ de-acum.