O să fug în Congo şi-o să dau foc la maimuţe pe drum. O să-mi fac un lanţ din şarpele boa şi o să-i cânt doine la fluier când e lună plină. O să fac orice e nevoie şi jur că dacă descopăr un repăr de-ăsta care n-a auzit de youtube, vimeo şi monden.info, îi ridic o statuie şi-l adopt. Să fie omul meu care nu o suge pentru un cd sau un videoclip “şmecher”, care să ştie să-mi facă oricând diferenţa dintre pişat plouat şi pişat plouat de şapte ori, futut şi răsfutut de şaşe curve beţive înainte de concert, care să ştie cum să bage versul şi să nu îmi iasă din cap nici cu cleştele, să fută beatu ăla grav, cum futea “geniul” copii acum câteva luni. De două ori mai bine, adică. Şi mai intens şi mai cu pasiune. Să am un motiv fantastic de bun să dau banii ca să-l aud live şi să pot spune după că şi-a meritat banii. Să nu merg la concert şi să dau de-un pulă bleagă care-şi uită versurile şi care cântă în scârbă în timp ce bea din bere sau trage din ţigară. Să nu-mi vorbească de iarbă şi femei şi să nu aducă în pula mea vorba de poliţie că m-am săturat. Pe bune.
Atât cer.