Ai trăit ca un căcăcios submersibil dacă n-ai futut măcar o dată în viaţă o maseuză pe o bancă, într-un parc oarecare. Istoria maseuzelor e simplă şi cred că se subânţelege chiar şi aşa. Dar totuşi, hai să fac un rezumat. Astea erau nişte femei uşoare, care pe vremuri, făceau masaj regilor. Cei din urmă, aka regii, erau în călduri iar după o anumită perioadă, vroiau să le-o maseze. Masajul n-are legătură cu maselele dar în final tot ajungea ceva acolo ( s.f: La măsele ).

Mergeam pe stradă şi dintr-o dată simt o mână Dumnezeiască pe spate. Trebuia să fie de femeie, căci mâinile femeilor sunt ca untul. Alunecoase, zic.
Şi cum mă relaxam eu aşa, apare o tipă din spate, deloc scundă şi deloc îndesată, ba chiar puţin mai înaltă decât statuia libertăţii la construcţie, care mă întreabă dacă îmi place “demonstraţia”. Fără pic de răutate şi rea intenţie, i-am spus că-mi place doar dacă mergem împreună acasă. Şi da, a râs puţin după care mi-a spus că mă aşteaptă. Nu ştiu unde mă aşteaptă sau de ce, dar presupun că nu e vorba de masaj ( tocmai făcea asta, deci era inutil ).
Morala e ca niciodată să nu alegi femeia după înfaţişare, ci mai mult după capacitatea de a masa.
Orice aţi întelege voi de-aici.