Hai să ne spargem capul acum

Articol publicat de RaPeRbOy

Adică nu voi prieteni, că sunteţi sensibili. Doar eu – irascibilul, nemuritorul, parşivul.
Lăsând orice teorie revoluţionară la o parte, ajungem la vestita întrebare: Eu cum dracu am adormit azi-noapte? Oamenii mei teleofnarii corespondează cu mine, dar eu pas. Ştiu că-l priveam pe nebun şi muream de drag dar dintr-un anume moment…PAC! Blank. Nimic. Am adormit înaintea paznicului de la uzină şi faptul că habar n-am cum dracu am ajuns acolo ar fi cel mai mic detaliu din toată târâşenia asta. Chestia e că trezitul de dimineaţă începe să-mi placă de când cu muntele în frunte şi chiar nu pot să găsesc o explicaţie logică.
Buna dispoziţie nu ţine mult şi fără pic de timiditate, am început să-mi blestem zilele copios. De ce pula mea a trebuit să fiu înalt? Nu suport înălţimea asta şi nu suport să lovesc ceva cu capul. Nu-i problemă de spart, că nu s-a inventat încă lucrul care să-mi spargă vreo parte a corpului dar vorbim de o demnitate nesuferită pe care o posed cu mândrie.
Chestia e că unuia i-a luat toată viaţa să înteleagă că de fapt nu trebuie să înţeleagă totul. Eu înţeleg asta dar totuşi nu înteleg de ce trebuie să fiu înţelegător cu astea doar pentru că sunt înalt.

Etichete:

Pareri personale despre...