Prin clasa a patra învăţătoarea mă punea să-mi imaginez cum va arăta lumea în 2000. Visam mai ceva ca ăia din Star Trek la balerine porno şi dacă tot vrei să ne confruntăm în idei, află că Star Trek a fost inventat de mine când tu nici măcar nu auzisei de televizor color cu antenă prin satelit.
Ştiu că visam la roboţi şi inversări de poli, cu tot cu futere de calculatoare şi sisteme radar de ultimă generaţie, dar in final – pula. Norocul n-a fost de partea mea iar Galileo Galilei frate cu Andrei mi-a jucat feste şi de data asta.
Jur, în 2000, singurul robot pe care l-am atins a fost ăla de bucătărie. Toca legume şi carne de zici că era escavator iar concepţia mea futuristică se dusese grav pe apa sâmbetei. Acum nu mai e la moda cu viitorul şi din câte am observat, e cu întors în trecut, ca mayaşii. Gândindu-mă profund la treaba asta, în timp ce ma căcam, am ajuns la concluzia că ar merita să mă întorc în trecut pentru câteva ore. I-aş arăta stră-stră-stră-străbunicului bunicului meu ce înseamna telefon mobil. Mi-aş dori să-l învăt pe fraier cum să dea apel peste ocean fix din locul ăla iar treaba cu touch screen ar fi cireaşa din vârful tortului. Şmecher suprem va fi intitulat omul care a reuşit să dea un apel peste ocean fix din locul ăla fără să existe o reţea telefonică iar centura de bronto-pământean va fi pe post de suvenir, ulterior zestre, ce va fi înmanată din neam în neam pana se va întoarce la mine.
Toate ca toate, voi sunteţi oameni sau schizo-freniic?