Sunt genul de om care face şi tace. În general un pic mai bine ca tine, pentru că da, sunt prea minunat. Sunt mai acid decat un acid clorhidric iar condimentele de pe leşurile KFC sunt parfum pe lângă urâciunea mea din ziua de vineri, 13 care de fapt era duminică pe înserat. Cred că sunt cel mai nenorocit coşmar pe care l-ai avut vreodată iar faptul că ţi le spun acum ropotă să ştii că face parte din joc. Fiecare joacă ceva în viaţă: unii roluri, alţii baschet sau fotbal…dar eu n-am nevoie, pentru că viaţa mea nu e o scenă sau o arenă, ci se cheamă simplu: Mi-Ra-Col. Ce ating se înverzeşte, ce înjur se ofileşte. Scuip venin şi flăcări de dinozaur iar singurul lucru care mă poate opri în momentul ăsta sunt chiar eu. Spun lucruri înţelese doar de mine dar asta nu înseamnă că sunt de neînţeles. Am ochii roşii de când m-am născut iar aura mea luceşte feeric peste mări şi tări. Probabil credeai că e un al doilea soare, dar când colo eram eu.
Poate ar trebui să dorm?