Ai observat că există peste tot oameni care spun ceva de genul: Salut! Mă numesc Andrei dar mi se spune CratorXF al 14-lea. În momentele alea, mă tăvălesc prin căcat de invidie. Jur! Cum dracu de nu m-am gândit înaintea lui la numele ăsta? Uneori am impresia că sunt într-o criză de identitate şi că toate pseudonimele mişto sunt luate. Până găsesc şi eu unul mişto. Coşmarul meu cel mai sumbru intervine pragmatic în viaţa mea atunci când descopăr că e luat.
Partea interesantă e că într-un final ajungi să te întrebi de ce respiră ăştia. Adică da, bine! Ştim cu toţii de ce respiră. Dar mai întreb o dată: de ce?
Personal, răspund întotdeauna cu salut iar mai apoi completez cu: mă numesc Iulian iar prietenii îmi spun bă. Ocazional bă coaie. Iar când sunt în toane bune mă bat pe umăr. Vezi diferenţele?
Salut!Ma numesc Alexandra,prietenii imi spun “aia”,dar tu imi poti spune “asta”.Eu una nu suport cand mi se spune “mi-a facut placere sa te cunosc”,dupa ce a stat o ora intreaga si s-a holbat la mine ca la felul paispe. :D Incantata, “bă” ! :))
Eu oricum nu inteleg relevanta numelui atunci cand intalnesti prima oara pe cineva. Parca strica tot. Iar pseudonimul devine o a doua informatie nefolositoare. Mai bine imi spune ce mananca dimineata :)