E prima oară în ultimii ani când mă pune cineva la pat. Şi n-a fost o chinezoaică şi nici vreo călugăriţă din munţi care n-a văzut în viaţa ei televizorul, dacă la asta îţi zbura gândul. A fost una soră cu moartea care mi-a dat bătăi nasoale de cap. Se numeşte nevralgie intercostală şi jur, e cea mai vitregă chestie care mi s-a întâmplat în ultimii patruzeci şi cinci de ani. Gândul că un simplu strănut îţi poate spulbera o coastă e cel mai şmecher şi ai impresia că toate ţi se vor întâmpla doar ţie în momentele cele mai nepotrivite. Fratele meu ben-gay mi-a fost cel mai bun prieten în ultimele două zile şi chiar dacă numele lui sună atât de ciudat şi inexplicabil fie şi cu dovezi palpabile, a făcut minuni. Nimic nu e mai nenorocit pe pământ decât durerea la respiraţie dar toate se vor rezolva cândva, după cum bine zicea înainte să plec în armată un bun şi straşnic prieten imaginar.
6 Comentarii
Comentezi?
Si anume…Scooby-Doo?
pe mine m-a ţinut mai mult .. îţi spun abia stăteam în pat, dar la calculator … Nu ştiu dacă nevralgie intercostală era, dar era aiurea rău. Abia am condus până la vâlcea, iar înapoi nu m-am mai aşezat la volan, dar nici pe scunul din dreapta nu stăteam bine. La fiecare curbă la dreapta (parcă) simţeam că mi se încordează muşchii de la spate încercând să-mi rupă coastele în care parcă aveam o carie ce ajungea la nerv.
Ben-gayul n-a făcut mare lucru .. timpul însă a făcut. Mi s-a mai întâmplat şi alte dăţi, dar uneori reuşeam să scap sau cel puţin să grăbesc refacerea cu băi fierbinţi.
Nu mi-a trecut inca…
Insanatosire grabnica :D
multumesc
Sa te faci bine!