Bă, sunt super panicat. Jur! Sunt cel mai panicat om pe care l-ai văzut vreodată în carne şi oase. Nimic nu e mai panicat decât mine. Sunt tipul care a inventat termenul de super-panicat la oameni. Am cele mai negre şi tenebre gânduri existente şi toate astea cred că au cumva legătură cu panica mea cea mai mare. Şi am mereu impresia că sunt singurul om nefericit din ţara asta şi acum chiar vorbesc la modul cel mai serios: nu mai suport zâmbete lângă mine. Toată lumea e fericită şi toţi au un motiv de rânjit fasolea non-stop. Hă, hă, hă…hă, hă, hă. Nu sunt invidios, că pot şi eu să râd din tot sufletul la orice oră din anotimp şi la orice glumă bună sau nu, doar că nu văd rostul. Fericire maximă că e Geoană preşedinte. Sau Băsescu. Sau oricare din ei. Nu pot să spun că-mi pişă sufletul de împlinire că n-a ieşit travestitul, dar nici trist nu sunt. Mi-e aşa şi-aşa. Adică nu-l voiam preşedinte şi gata. Nu sunt nici fericit, dar nici trist. Pot să mai votez o dată dacă vor, că-mi place. Poate-mi învăţ şi CNP-ul aşa, că l-am completat pe declaraţia aia super şmecheră pe care am dat-o.
Apropo de CNP, cred că e cel mai vitreg lucru care există pe faţa pământului şi nu suport oamenii care ştiu să calculeze cnp-ul în funcţie de data naşterii şi se laudă cu asta. Niciodată nu mi-am bătut capul cu prostiile astea şi da, ştiu şi eu principiul dar niciodată nu-l aplic sau cel puţin nu o strig în gura mare atunci când o fac ca şi cum aş fi descoperit America pentru a doua oară.