Eram în microbuz şi mergeam spre destinaţie. Irelevant, dar acolo mergeam. Ascultam muzică neagră şi aveam căşti. Tot negre, da. Numai că ale mele sunt albe. Le bagi în urechi ca să nu deranjezi duduile din jurul tău. Şi ca să nu te bage în seamă, mai ales.
Stăteam pe un scaun iar pe celălalt, cel de lângă mine, era o pungă. O pungă goală pe un scaun gol. Nu era punga mea, nu era scaunul meu. Nu era golul meu. Cineva le lăsase pe toate acolo. Eu mă uitam pe geam, tremurând. Era frig şi nu era căldură. Logic. Unde nu e căldură e frig. Unde e fum e şi căldură. Dar nu era nici căldură, nici fum. Doar frig. Partea bună e că aveam muzică neagră, un fes negru şi atât plus o destinaţie la orizont. Chiar dacă nu vedeam orizontul. În schimb, simt o atingere suavă pe umărul drept. Surprinzător, nu era babă. Pentru că era suavă. Era doar o domnişoară uscată. Uscată la modul slabă, nu la modul “EU NU SUNT UDĂ”.
Ultima dată când mâncase ceva consistent era pe vremea lui Igor şi primul gând care mi-a trecut prin minte a fost “cine pula mea e Igor şi de ce n-a mai mâncat asta de-atunci”. Văd că uscăciunea dă şi din buze. Ăsta e semn că vorbeşte cu mine. Dar nu vede proasta că am căşti pe urechi? Le scot, de dragul ei şi al picioarelor stixiene.
Atenţie, textul înclinat spre dreapta nu este bătut de vânt şi nici emo. Este o simplă cugetare, aruncată acolo unde se cuvine. Sugerează maiestuos faptul că gândeam ceva intr-un anumit moment.
Uscăciune: Nu te supăra, e ocupat scaunul acesta?
Eu, vizibil ofuscat: Nu. În pula mea de uscată enervantă, nu vezi că e liber şi că mă uit pe geam?
Uscăciune: Atunci ce caută punga asta aici?
Eu, aproape în punctul de a-i zbura creierii cu un cuţit: Nu e a mea
Uscăciune: Deci pot să mă aşez?
Eu, în ultimul stadiu al răbdarii umane: Tu ce crezi? Aşează-te futu-ţi gura mă-tii de uscată. Sper să-ţi rămână oasele înfipte în scaun şi să te găsesc aici în 2011 pe vremea asta, implorându-mă să te scot de-acolo ca pe un vierme uscat din căcat.
Oh… Tot furios! Nu iti pusese decat 3 intrebari, tu erai deja enervat dupa prima. Neah! Erai enervat dinainte, ca asa esti tu mereu. Nha! Ca ti-am zis-o…
Domnișoara voia să te seducă si tu… să-i zbori creierii. Mai bine ii zburai esofagul
Jad, uscaciunea a pus doar intrebari idioate, previzibile chiar si pentru un copil de clasa a 5-a. N-am auzit pe nimeni pana acum sa rezerve un scaun punand o punga goala pe el si prin intrebarea “Atunci ce caută punga asta aici?” n-a facut nimic altceva decat sa ma scoata din sarite.
p.s: N-as fi nervos daca n-as avea motive sa fiu.
nervosule
raule,duduia a vrut sa se informeze daca nu cumva iti va turti prietenul imaginar si tu..eiii, nici macar nu i`ai sesizat bunele intentii :))
Ah … chiar n-ai vazut pe nimeni sa faca asta? Pff… ai ratat fazele in care duduile intrate la menopauza dar aflate inainte de pensie fac orice sa rezerve un scaun pana isi composteaza biletul. Eu, sunt obisnuita cu asta si posibil ca d-aia n-am inteles frustrarea ta. Hm, cred ca nu ti-ar placea Ploiestiul… :))
Incurci termenii, Jad. Probabil de-aia nu intelegi “frustrarea” mea.
Duduie = Tipa la 25 de ani
Ceea ce spui tu acolo intra deja la categoria babe, nu dudui.
Ultima dată când mâncase ceva consistent era pe vremea lui Igor şi primul gând care mi-a trecut prin minte a fost “cine pula mea e Igor şi de ce n-a mai mâncat asta de-atunci”.
=)) Piesa!
N-ai avut curaj să-i spui în faţă “textul înclinat spre dreapta”, dar ai înjurat-o pe blog. Decât pe maică-ta s-o ierţi, în rest fute-i pe toţi!
Sunt un nenorocit cibernetic, pula mea.
asta este, cateodata omul fierbe de nervi si nu se poate abtine. am si eu momente cand simt ca explodez si daca ma intrebi: “nu vrei ceva de mancare?” . cica astia nervosi au splina marita. mi-a zis un dr in timp ce imi facea ecografie: “aveti fitilul cam scurt, nu-i asa?”