Adevărul umblă cu capul spart

Zi frumoasă ca tine: Miercuri, 10 februarie 2010.

Eu: Bună ziua, am venit să-mi ridic un card.
Prost sunt uneori. Nici dacă umblam cu cricul după mine nu puteam să fiu mai prost de-atât. Cum să ridic un card? De ce să-l ridic?
Ea: Card nou sau card expirat?
Eu: Expirat
Ea: O secundă.

Urmează “o secundă” în care tipa caută pe calculator. Nu ştiu ce caută dar după o altă secundă îmi cere buletinul. Secunda se transformă în minut. Minutul în minute. Nerăbdarea în nervi. Nervii în mă-sa aia grasă şi proastă care a făcut-o ca să lucreze mai apoi la bancă.
Ea, zâmbind: Nu vă supăraţi, aveţi cont deschis la noi?
Eu, suficient de calm: Da, am.

Urmează “o secundă” în care mă întreb cum ar reacţiona oamenii dacă le-aş spune că gândesc în anumite momente. Ăsta era un moment în care tipa ar fi rămas fără aer cel puţin două minute. Aveam atâtea lucruri interesante să-i comunic încât n-as fi ştiut cu ce să încep. Cu siguranţă că “Fă, proasto!” ar fi primat.

RaPeRbOy are 67 abonaţi la feed. Vrei să fii şi tu ca fraierii ăştia?
Atunci bagă: Click aici

6 comentarii la “Adevărul umblă cu capul spart

  1. stii ce urasc eu cel mai tare? nu ca-s moscaite, nici ca multe dintre ele habar n-au pentru ce au fost angajate, ci pentru faptul ca sunt atat de fals amabile. as vrea sa dau de una care se fie mai putin robotel si care sa-mi dea de inteles ca si ea ma uraste in clipa aia tot atat cat o urasc si eu. ca sa pot sa ma revars pe ea…asa…sa faci istericale de unul singur n-are farmec….

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>