Orice propoziţie care începe cu “Da, dar măcar” mă scârbeşte. În special aia cu “Da, dar măcar eşti sănătos”. Nu contează că n-ai nimic, că eşti rupt în patru, nenorocit, sclav sau enervant irascibil. Contează că eşti sănătos, în opinia unora. Nu multumesc, prefer să fac altceva – numai să stochez sănătate nu.
Vreau să găsesc omul care să ştie ce să-mi spună la momentul potrivit. Mecanismele astea şi vorbele din popor au început să mă calce rău, dar rău de tot pe orgoliu.
Mai are rost să mă bărbieresc?
4 Comentarii
Comentezi?
Nu lua in seama barba,macar esti sanatos! :))
“Da, dar macar” ai grija sa nu te tai cu lama. Poate faci dracului vreo infectie si atunci nu mai “stochezi sanatate”.
“Vreau să găsesc omul care să ştie ce să-mi spună la momentul potrivit.” – asta suna bine, si cred ca toti am vrea sa-l gasim.
Nu, nu te barbieri. Esti in vacanta doar :))
De barbierit, poti sa nu te barbieresti. O sa pari mai batran. Da, dar macar ai fes. NEGRU! [[M-a marcat pe viata. E la fel de shmecher ca Scooby Doo. Ei, hai sa nu exageram. Nu e chiar atat de shmecher. Da, dar macar e NEGRU! ]]