Dacă vrei să ştii unde se duc morţii, întreab-o pe duduia ce merge zilnic în faţa ta. Poţi să încerci şi cu ăla de la colţ care vinde ziare sau cu doamna de la cafea. Mai practic ar fi să dai un mail la deffblackpanther@yahoo.com, să întrebi. Nu de-alta, dar am auzit că fute morţi şi s-ar putea să fi aflat câte ceva. Rezultatul va fi acelaşi oricum, pentru că absolut toţi îţi vor spune “într-un loc mai bun”. Mai puţin ăla de fute morţi. El niciodată nu are o părere pe moment, pentru că totul trebuie procesat, analizat iar mai apoi publicat.
Nu ştiu pe nimeni suficient de mort care s-a întors între timp să-mi spună în ce loc a fost. Dărâm acum multe vise şi speranţe, dar pula mea, n-o să-ţi spună nimeni, niciodată, că te vei duce într-un loc de căcat. Psihologie inversă – cum ar spune unii, un fel de “totul va fi bine” post-modernist.
Cel mai mare pericol care ne paşte este că nu vom observa decât mult prea târziu lucrurile care degenerează dincolo de puterile noastre de refacere.
Concluzie: Nu futeţi morţi şi nu trăiţi cu impresia că veţi pleca într-un loc mai bun.
Daaaaaa, raiul meu e aici!