Au trecut 30 de ani de când critic. M-am născut înaintea voastră cu mult şi era de aşteptat să inventez cuvântul “critică” mai devreme sau mai târziu. Acum vă las pe voi s-o faceţi, gândesc ceva nou.
Îmi place ce-a făcut Hănescu. Nesimţit poţi spune, dar frumos. Urmând modelul “să-i piş în freză”, omul şi-a făcut dreptate în felul lui. Indulgent dacă mă întrebi pe mine, dar măcar i-a scuipat pe fraieri.
Păi aşa se face? (se-aude din mulţime)
Nu, de fapt se scoate pula şi se flutură sub nasul ălora.
Nu vă mai daţi răniti, Hănescu nu era la Wimbledon ca să vă reprezinte pe voi, ca ţară. Nimic de genul ăsta. Era acolo pentru că a muncit ca să ajungă acolo. Era pe timpul lui în plus.
Mai devreme sau mai târziu a devenit pe munca, pe timpul şi pe banii lui.
3 Comentarii
Comentezi?
Am tot citit despre chestia asta si n-am comentat. Eu probabil as fi terminat meciul si apoi ii luam la pula pe toti.
Adevaru’ e ca straini, in special englezii, care nu ne suporta, abia asteapta ocazii de genu’ sa isi bage ceva in noi. Totusi era Wimbledon, nu terenu de tenis din spatele curtii. Si-a pierdut cumpatu prea usor. Ce-ar fi daca toata lumea ar reactiona asa in astfel de momente? Cretini de genu celora care l-au injurat pe Hanescu sunt peste tot, in diferite situatii.
Repet, nu e vorba despre ceea ce trebuia să facă Hanescu, e vorba despre ceea ce a simţit şi făcut. O poţi numi nesimţire, dar e de fapt un lucru pe care mulţi n-au curajul să-l facă nici măcar în spatele curţii.