Mereu am făcut sport, niciodată nu mi-a plăcut să fiu leneş. Alerg, joc un baschet, merg cu bicicleta. Îmi place treaba asta cu mişcarea şi nu suport oamenii care nu se mişcă niciodată sau doar merg pe jos la muncă sau şcoală şi consideră că este suficient. Mi-am luat bicicletă, nu ca să fiu în trend sau ca să fiu eco, ci pur şi simplu pentru ca m-am săturat de alergat. De altfel, nici n-am dat mult pe ea, cred că sunt singurul care n-are bicicletă de 1500 RON pe-aici. Rămâne valabilă treaba cu retardarea bicicletelor şi normal, primul lucru pe care l-am observat a fost…

• Pista pentru biciclişti

Nu văd necesară o pistă pentru biciclişti, îmi place să mă strecor printre oameni – e pasiunea mea. Dar dacă tot există, hai în pula mea să o lăsăm liberă, probabil are un scop.
Femeile cu cărucioare au impresia că pista aia e pentru ele. Ca să poată încadra căruciorul acolo şi să decoleze. Nu ştiu unde, dar cam aşa stă treaba. Vreau să-mi iau claxon de-ăla care zice “dă-te-n pula mea la o parte de pe pistă” dar nu găsesc. Sunt şi cazuri în care merg câte 2 minute în spatele uneia. Degeaba claxonez şi oricât aş încerca să trec pe lângă, nu pot! În general astea au cam 1,55 pe 1,90 – iar curul ăla gen Monica Anghel ocupa aproximativ 70% din trotuar şi mi-e destul de greu să depăşesc, având în vedere că nu sunt chiar mic şi mai sunt şi zeu pe deasupra.
Băiat fin, simt constant nevoia să le mulţumesc celor ce se dau la o parte de pe pistă atunci când mă văd venind. E ca şi cum ai merge la curve, ai plăti pentru asta, iar la sfârşit ai spune şi mulţumesc, ca să fie treaba treabă.

Nu mai ştiu dacă v-am povestit. Dar vă zic acum încă o dată în caz că aţi uitat. Preventiv, aşa. Am inventat termenul de “ghinion”, asta voiam să vă spun. Pentru mine e făcut, să moară mă-sa.
De vreo 4 zile mă uit la genţi de laptop. Sună ca pula, ştiu. Auzi şi tu – genţi de laptop. Genţi, orice are legătură cu asta.
Într-un final m-am gândit eu aşa ca un repăr fals să-mi iau de la cel.ro, că tot aveau un rucsac mişto care la emag nu-l găseam. 160 de RON era fraierul, dar marfă de marfă, tati.
Şi azi pe la 10 dimineaţa am dat comanda. La 12 m-a sunat una să o confirme şi să-mi spună că mă aşteaptă la sediu să-l ridic. I-am zic că vin la 18:30, a zis că mă aşteaptă. Sper să nu fi fost grasă, deşi astea cu voce mişto în general sunt.
La 18:30, punctual ca întotdeauna – am fost acolo. Păi ce să zic, mi-am spus numele şi am aşteptat. Şi am aşteptat. Se vede că e “mai ieftin, mai rapid”. Mi-a zis pisi că nu s-a scanat rucsacul, orice ar însemna asta…şi să mai aştept puţin. Sigur, ce pula mea. Doar avem toată ziua la dispoziţie. De-aia am şi comandat online, ca să stăm acum de vorbă aici ca nişte şmecheri.
Şi într-un final îmi spune că de fapt nu a venit rucsacul de la furnizor şi că mi-l livrează mâine la domiciliu gratuit.

Nu pot mâine.
Gratuit vi-l livrăm.
Nu am cum.
Gratuit v-am zis, nu e o problemă.
Domnişoară, nu sunt în localitate mâine.
Ah, păi cum facem? Anulăm comanda?
Anulăm, anula-ţi-ai zilele…

Am avut două pasiuni pe lumea asta: baschetul şi femeile. Au pierit ambele, dar încă mă ţin de baschet – ne înţelegem. Avem minge, suntem repări toţi acum. Mov, gri, galben, lakers, nike, sportivi, băieţaşi.
Am cam crescut acum şi parcă nici el nu mai e ce-a fost odată. Sunt vremurile alea în care o avem mereu la noi pe fraieră şi e din ce în ce mai fină. Caterinca, despre ea vorbeam. Salut, ne place să râdem mult, dar mai ales între noi.
Un pic demoralizat aşa, nu zic. Acum doi ani făceam treaba asta zilnic şi cum să zic, eram buni. Acum o facem ocazional şi cum să zic, nu mai suntem sprinteni. Am încredere, ştiu că totul ţine de voinţă. I-am ucis pe-ăia azi cu lovitura de la 3, încă e în mine spiritul. 2 săptămâni maxim şi o facem pe treaba cum trebuie dacă ne ţinem. O să fim iar regii terenului. Veniţi de-mi pupaţi coroana.
Mi-a făcut portarul ziua mai bună:

*Eu intrând în scară cu mingea de baschet la braţ*
El: Şi, gata fotbalul?
Eu: Gata, gata.

Lucru ce pare să fie întâlnit din ce în ce mai rar. Bună ziua, bine ai venit în secolul 21…ar spune cineva. Păi hai să ne gândim cum o să fie în secolul 22, zic eu. E bine că şi-a pus rochia în buline, că şi-a prins părul şi s-a fardat ca şi când ar fi fost ulima şansă să facă asta, dar a uitat să-şi epileze părul de pe mâini.
Ăsta este cel mai clar exemplu de femeie de care să-ţi fie scărbă şi dacă ai văzut vreodată o vânzătoare grasă, cu fruntea transpirată şi păr pe mâini de zici că mai are o bluză pe ea – e chiar femeia asta, dar în viitor. Probabil nu o să fie vânzătoare şi o să aibă ceva funcţie importantă te miri pe unde, dar în principiu va fi tot ea: femeia neciocănită, cu păr pe mâini şi cel mai probabil pe sfârcuri. Cineva zicea cândva că femeile neciocănite sunt cele mai periculoase. Am luat aminte asta şi acum am înţeles de ce.

Bună seara, uneori am impresia că e seara McDonald`s pretutindeni. Peste tot dai de pofticioase care au în cap doar shaworma şi chef de vorbă. Apropo de shaworma, poate fac ghidul shawormelor Bucureştene. Începem cu Kogălniceanu.
Eu în general când mănânc shaworma, o fac pentru că mi-e foame şi n-am alternative. Şi mie nu mi-e foame niciodată, dar când mi-e foame, pot să te mănânc pe tine şi să mai bag o shaworma după, aşa de antrenament. O shaworma nu se refuză niciodată.
Mă întreabă grăsuţa transpirată dacă vreau cu de toate. Pula mea, să mă întrebi pe mine dacă să fie cu de toate sau nu e ca şi cum ai întreba-o pe mă-ta dacă mai e virgină.
Cu de toate mami, pune acolo că mi-e foame. Şi ajunge la partea aia cu: “dulce sau picant?”. Dulce să fie. Ca…well, mine. Şi bagă ea acolo varză cât să îmi dea impresia că sunt iepure şi că am cerut doar varză cu lipie, bagă şi cartofi, cântăreşte carnea (să-mi sugă degetul arătător pentru asta), castraveţi şi apoi ajunge la nişte ardei iuţi.

Să-ţi pun ardei iuţi?
NU
Păi ai zis cu de toate. Dacă-ţi puneam eu acum ăştia ce făceai?
Să-mi bag pula, nu ştiu ce să zic. Cred că mă aruncam de la etaj sau ceva.

Şi îmi întinde minunăţia, dar eu îi spun că la pachet. Se încruntă subit şi o zice pe-aia cu “E prima oară când aud asta, de ce nu mi-ai zis?”. Să mor dacă te mint, e prima oară şi pentru mine. Prima oară când m-am simţit ameninţat de o grasă. Aşteptam în orice moment să scoată un shotgun să-mi fută creierii pe asfalt. Speram doar să nu fi scuipat în ea de nervi, dar mi-am adus aminte de transpiraţia de pe fruntea ei şi m-am liniştit.