Esti viata mea Leo! Stiam ca minti, urasc minciuna, dar de minciuna ta mi-e dor. Urasc tradarea, dar il ador pe tradator. Vand parfumuri din Italia!

Salut din nou dragii mei prieteni! Iubesc nespus poveştile de dragoste. Dar mai ales în ultima vreme, iubesc poveştile mele de dragoste. Nu ştie nimeni cine-i Leo şi nici ce vrea de la noi. Leo probabil e fată dar parcă are nume de bărbat. Nu poţi să-ţi dai seama dacă e feminin sau masculin. Leonard ar fi plauzibil. Leonarda sună ciudat chiar şi pentru mine. Suntem enervant de proşti că nu ne dăm seama şi sper să aflăm până mâine. Cine pula mea e Leo şi de când vând femeile parfumuri din Italia?
Îmi place poezia. Îmi plac declaraţiile. Îmi plac metaforele. Îmi place verde. Urăsc trădarea. Urăsc minciuna. Urăsc declaraţiile. Urăsc poezia. Urăsc metaforele. Cine pula mea e Leo?
Vând parfumuri din Italia. Ne futem pe ele nume, ţara contează. Ai nişte parfumuri? Da, am din Italia. Vreau şi eu trei te rog. Urăsc parfumurile. Urăsc Italia. Urăsc orice altă ţară care începe cu I. Urăsc numărul trei. Cine pula mea e Leo?
Am şi zis că o să scriu aici o dată pe lună. Urăsc să încalc promisiunile. Mai ales când sunt ale mele. Probabil scriu doar când dau de proşti. Probabil scriu doar din cauza proştilor. Urăsc proştii. Urăsc să scriu. O să-mi fac audio blog mâine sau poate chiar poimaine. Dar urăsc să vorbesc. Cu atât mai mult să mă înregistrez când fac asta. Nu-mi place nici să mă filmez. În general mă panichez când văd camere. Mai ales camere de hotel. Am emoţii şi sunt timidul dracului. Nu-mi plac filmele. Dar mai ales, nu-mi plac filmele cu mine. N-am nici un film cu mine oricum, iar cei 89 de fani de pe facebook care-mi dau buzz acum mai au de aşteptat. Vând parfumuri din Italia.

20 Comentarii

Etichete: Personal

Nu mai postam nimic aici dacă mă întrebai acum vreo câteva zile ore. M-am răzgândit al dracului de brusc, în principal pentru că mi-am dat seama că sunt foarte şmecher în ceea ce fac. Şi pentru că am fani care plâng după scrierile mele, desigur. Trei sute şi ceva de scrisori electronice sau nu tocmai s-au perindat prin faţa ochilor mei. “Iulian, te rog să mai scrii pe blog”. Bine bă, o să scriu regulat, o dată sau ceva de genul pe lună. Pentru că n-ai ce să zici în rest şi ar cam fi de prost gust să te chinui. Atât de leneşe şi forţate mi se par articolele din blogosferă încât îmi vine să plâng. Bag pula-n ea de raţie de un articol pe zi. CHIAR NU MERGE, e de căcat, sugi la chestia asta! Las-o pe mâine, sau mai bine las-o în căcat şi scrie-mi când ai ceva să-mi zici.
Probabil o să începi să-mi citeşti articolul undeva pe la şapte dimineaţa şi la fel de probabil, o să-l termini seara. Cele mai lungi posturi din istorie aici vor fi scrise iar cine n-are răbdare să citească, să plece acum sau să tacă pe vecie. Nu mai vreau să-mi comentaţi offtopic iar cine mă înjură, să mă înjure în gând sau să vină să mă bată de urgenţă. Cel mai prost eşti dacă m-ai înjurat pe blog şi n-ai venit să mă baţi. Viceversa se aplică oricând, pentru că sunt un finuţ remarcabil. Dacă te trezeşti picat şi nu ştii de unde sau cum, să ştii că eu am fost şi tocmai m-am pişat pe tine.
Să se termine cu discuţiile despre mine şi felul meu de a fi în viaţa reală. Ăsta sunt eu…îmi bag pula-n hip hop dacă asta credeai că mă reprezintă. E muzică, îmi place şi mă face să mă simt bine. Nu, nu mă reprezintă şi nu, nu mă droghez pentru că-mi place dragonu. Uneori am tripuri macabre şi scriu căcat şmecher care-ţi place la nebunie. Asta nu înseamnă că de fapt toate sunt cum zic şi uneori mă mir şi eu cât de retardat pot fi. Niciodată nu recunosc asta, desigur. Dacă mă enervezi, pot să te fut şi-n gură în timp ce susţin cu tărie punctul meu de vedere pentru că da, am mândrie de fier.
N-am prejudecăţi şi nici idealuri. Trăiesc după reguli simple şi nu cred în nimicuri. Nu există minuni şi nici sfinţi. Totul se rezumă la ştiinţă. Nu există scooby doo şi probabil nu exist nici eu. Dar recunosc, momentan cred în ceva cu tărie. Şi poate pare ciudat pentru să spun asta aici, dar chiar cred în ea. E în inimă şi e cu inimă.
Probabil indiferenţa ucide mai des decât o face tutunul. Chiar nu sunt genul de om care insistă. Sunt dintr-o bucată şi mai precis una sănătoasă, de 1.96, masivă şi semi-zeică. În general întreb o singură dată şi aştept un singur răspuns, nu întrebarea pusă de mine pe post de răspuns.
Retras, ca marea. Spart, ca mă-ta.

10 Comentarii

Etichete: Blog, Personal, reguli, Update

Probabil ultimul căcat nemernic pe care-l mai spun aici. Nu mai am nevoie de un loc al meu, l-am găsit undeva şi aici nu e sigur. Singur, orb şi puternic: pentru că aşa am fost şi aşa voi rămâne. “Un burlac convins în vizită doar vara” şi dacă mă gândesc bine, nici vara. Pentru că vara nu-i ca iarna şi vampirii nu sunt ţânţari în 2010. Apropo de asta, tocmai am omorât ţânţarul care mi-a auzit gândurile în noaptea asta. Prefer să-i spun înger şi da, cred că tocmai am strivit îngerul care m-a bântuit în ultima vreme.
Nimeni nu ştie cum e, nimeni nu ştie cum să spună.
Mă numesc Iulian şi sunt acelaşi om care-a ascuns un cadavru în pivniţă. Nimeni nu ştie…

Comments Off

Etichete: Blog, Personal

Cică ar fi murit Mădălina Manole. Fata cu părul de foc etc. Am aflat şi eu în ziua aia dar mi-a fost lene să zic. Partea proastă e că s-a sinucis. Partea bună e că…pula mea, nu mai scoate alt material muzical de excepţie. Vreau să apară fanii Mădălina Manole acum şi s-o auzim la radio. Dacă ascultăm, desigur. Ştiu, şi eu am crescut cu melodiile ei şi le ascultam cu plăcere. Au fost ok la vremea lor, dar bag pula. Nu-mi pasă de ce a făcut-o, dar e josnic. Nu cred că avea motive mai multe ca unul fără casă, fără masă, fără bani, fără femeie! Şi totuşi ăia speră zilnic. E de căcat să mori când ai tot.
Mna, fiecare cu pizda mă-sii. STEREOTRIPURI am zis.

6 Comentarii

Etichete: mădălina manole, România