Nu ştiu cât de proşti sunteţi, dar îmi pot imagina cu uşurinţă după tot ce am observat în ultima vreme. Ştiu că nu sunteţi toţi sparţi în gură ca Monica A., dar nici nu pot să ţin balanţa înclinată şi să strig cu tărie că oamenii care intră aici sunt deosebiţi. Oricum, nu cred că ai realizat până acum câte sacrificii pot face anumite persoane pentru tine. Şi aş zice să deschizi ochii ăia atât cât mai ai ocazia să spui un simplu mulţumesc.
Nu vorbeam de Iisus dacă deja am înmuiat pizda-n tine. N-a înviat nimeni la 3 zile după moarte acum mii de ani. Vorbeam de persoanele care chiar există şi care chiar au făcut ceva pentru tine. Zi-le lor mulţumesc, nu unui prieten imaginar. Scooby Doo se transformă, dar trebuia s-o zic. Oricum, promit să i-l aduc pe tavă cu un măr în cur şi cu capul spart de tastatura pe idiotul care face glume cibernetice cu mine. Prefer un ip, RDS dacă se poate şi apropo, stai geană că mâine s-ar putea să mă urc pe tine.
Înainte de asta, îţi arăt cum se modifică în “fotoşop”. Nu promit, dar încerc s-o fac pe mă-ta să nu mai fie grasă.

Bă, nu mai suport grasele. Să-i spună cineva ăsteia din fața mea că nu e deloc specială și nici frumoasă sau cu pizda de aur. Să-i spuneți și că a mințit-o mă-sa încă de când a făcut-o, pentru că frumusețea nu este în interior ci în exterior. Eu nu mai pot s-o fac de nici o culoare. M-am săturat să încerc să le explic faptul că shaworma chiar îngrașă și că șuncile ieșind din blugi nu sunt deloc atrăgătoare.
Sunt dumnezeu, dacă vroiai să mă întrebi pentru a 23-a oară ce am cu pofticioasele astea “micuțe”.
Uite aici dovada. Ea e: femeia frigider, femeia munte, care n-are loc nici măcar într-un cadru restrâns de fotografie. Dinamita care merită dărâmată cu un tanc. Unul imens şi puternic, desigur.
Ăsta era un draft de acum două zile. Din prea multă scârbă am uitat să public probabil. Bine.

Îmi spunea că trebuie să-mi revin cumva şi să văd totul cu alţi ochi. “Dă-mi tu alţi ochi şi o să văd”, striga negativistul convins din mine. Îmi spunea să fiu încrezător în secunda imediat apropiată, dar negativistul din mine striga din nou, însă de data asta: “Dă-mi tu puterea sau persoana potrivită”. Câteva luni mai târziu, totul s-a transformat în “Am renunţat să cred în asta”. Desigur, strigat tot de negativistul convins din mine. De fapt, cred că eram chiar eu, cel mai nenorocit vecin pe care l-ai avut vreodată. Eram ca tine dacă stau să mă gândesc: tripat pe cafea la şase dimineaţa pe nemâncate. Acum nu mai sunt nimic. Nici măcar repăr fals sau cumpărător de hrană ambulant. Nici măcar vecin dacă mă gândesc mai bine, pentru că sunt singurul om care stă la bloc dar n-are vecini. Probabil dorm sau probabil i-am mâncat. Sau probabil n-am avut. Nimeni nu ştie. “Ia aminte”, îmi spunea acum câţiva ani. Probabil a uitat între timp sau probabil nici n-a existat. Nimeni nu ştie.

Sper să jignesc câteva persoane cu articolul ăsta. M-aş oftica teribil în cazul în care nu se simte nimeni.
V-aţi născut într-un sac de carton şi acolo veţi muri, triştilor. Aveţi impresia că există doar produse low-cost şi numiţi căcaturile astea enervante produse ieftine şi bune.
Nu există ieftin şi bun, în pula mea de idioţi! Dacă vreţi un produs de calitate, trebuie să plătiţi pentru asta, fie că vă convine, fie că nu. În plus, există produse de calitate medie, care nu sunt atât de jenante ca frutti fresh, adria şi aro. Da, mă refer strict la mâncare şi băutură acum.
Ai citit bine: ARO. Aro face icre, dacă te gândeai vreodată la asta. Ştiu că-ţi sare gândul la maşina de teren, dar nu, n-are treabă. Gândeşte-te la icre, tată. Gândeşte-te cum întinzi icrele aro pe pâine. Minunat, nu?
Asta voia să-mi vândă una acum două zile. Icre ARO. 10 mii. Marş fă.
Am aflat ulterior că fac ulei, făină, mălai, vopsea, icre, biscuiţi. E noul brand naţional, noul Michael Jackson în materie de ieftin.

Doi popândăi se joacă pe consolă, belind ochii la o plasmă cât sufrageria. Apare o tipă cu un cur cât Monica Anghel în cadrul şi aşa destul de restrâns şi se pune în faţa plasmei. Fiind personajul central din această reclamă, trebuie soto să-i aflăm numele: Cristina, aşadar. Se întoarce apoi cu fundul ăla imens spre ei şi începe să-l mişte dintr-o parte în alta. Unul dintre popândăi îi spune “Hai mă Cristinaaaaa” iar mai apoi continuă joaca liniştiţi.
Reclama conţine absolut toate ingredientele unei mizerii de prost gust iar eu am găsit vreo două ipoteze la minut.
1) Ăia sunt gay. Când o tipă îşi mişcă lasciv fundul imens în faţa ta, trebuie musai să deduci că are chef să vă cunoaşteţi mai bine. În general, femeile au chef de asta exact atunci când tu nu, iar momentul în care te joci cu un prieten pe consolă pare destul de potrivit pentru asta. Bitch slap ar fi soluţia dar proştii o iau cu frumosul.
2) Sunt doi idioţi timizi care vor doar să se joace pe consolă. Ai dedus că are un chef nebun să vă cunoaşteţi mai bine. Tu nu ai, aşadar, de ce o iei cu frumosul spunându-i ca un gay veritabil să termine, când poţi simplu să devii autoritar prin: FĂ PROASTA TÂRGULUI, IA-ŢI ÎN PULA MEA CURUL ĂLA MARE DIN FAŢA TELEVIZORULUI CĂ MĂ BATE ĂSTA ŞI ŞTERG PE JOS CU TINE DUPĂ!

p.s: Pentru haterii care vor căuta reclama şi vor afla că are un an deja, îi rog să-mi sugă pula. Eu acum am găsit-o.