Ca sa mentin traditia "casei", sfarsitul de an aduce si un sfarsit in randul articolelor. Ei, tocmai a venit momentul. Acum un an realizasem chestii multe si marete ( asta la vremea lor ). Anul asta, am facut mai putine dar am avut bucurii mult mai mari. Stii cum e, esentele tari se tin doar in sticlute mici…

1. Am sperat sa iau bacalaureatul, sa pot merge mai departe unde doresc. Am facut-o partial, dar e ok.
2. Mi-am implinit toate visele in decursul a sase luni. A fost greu, a fost nevoie de rabdare, calmitate si putin noroc, am implinit toate conditiile. Acum am alte vise, mai marete, mai de durata…
3. Am avut o vacanta de vara exceptionala, cum nu m-as fi gandit ca va fi. Aici ii multumim Uanei . De fapt, ei ii multumim in multe randuri.
4. Am implinit si primul an impreuna .
5. Am calatorit mult cu trenul. Mii de kilometrii cred, a fost interesant, intrucat am intalnit mii de oameni, fiecare diferit in felul lui. Unii sunt de speriat, altii de plans si cei din categoria "normali" sunt suficienti.
6. Am cunoscut oameni noi care mai apoi au devenit prieteni. Prietene, vezi cum e viata?
7. Mi-am pastrat "vechii" prieteni. Stii cum e, daca sunt prietenii adevarate nu pier din cauza unor kilometrii in plus sau minus.
8. Asteptarea te face sa simti la alta intensitate totul. La fel si distanta si micile neintelegeri, de fapt..ele sunt esenta. E o concluzie asta, nu o intebare.
9. Mi-am pierdut bunicul. A fost o lovitura grea, insa perioada in care s-a intamplat m-a ajutat mult si am simtit totul la o intensitate mai mica. Inca mi-e dor de el.
10. Am incetat sa ma implic in actiuni "blogosferice", cu toate ca am lansat Promovam.net . Nu intrebati de ce nu ne ocupam de el. Poate candva "ne vom regasi" si vom incerca din nou. Avem timp.
11. Am intrat in Biserica mai mult ca in 2007 insa degetele unei maini imi ajung pentru a numara vizitele.
12. Continui sa urasc ciocolata, insa "o doza" la o perioada suficient de indelungata te unge pe suflet si incepe sa provoace din nou dependenta.
13. Joc din nou Lineage "cu baetii" si beau in continuare Pepsi, Cola, Sprite si Fanta ( Ma ajuta sa urc panta )
14. Am vorbit ca un nebun la telefon, ma uitam zilele trecute si observam ca in doua luni "am comis-o" timp de 100 ore.
15. Am trait cu impresia ca nu este totul in ordine, din nici un punct de vedere. E ca un presentiment, ca ceva ce nu se poate explica insa exista acolo in adancul sufletului.
16. Mi-am pierdut increderea in oameni. Chestia e, ca asta nu se intampla din cauza mea, ci din cauza lor…pentru ca prin fapte/vorbe fac asta sa fie posibil. Cine stie, poate candva, cumva…se va intampla o minune si voi putea sa vad din nou lumea asa cum o vedeam cu cinci ani in urma.
17. "Am supravietuit" un an fara sa privesc la televizor. Misto, nu? Ati putea incerca si voi. Scapati cu usurinta de asa-numitele vedete de ocazie, de indoctrinare si clasica plictiseala produsa de televiziune. Merita!

Sarbatori fericite, La Multi Ani, ne "vedem" in 2009.

Dany, tanarul blogger cu care se mandreste blogosfera romaneasca a conceput primul chestionar adresat exclusiv bloggerilor sub 18 ani.
Acest chestionar cuprinde cateva ( zeci, ce-i drept ) intrebari, impartite tot in cateva categorii.
Intrebarile sunt utile, interesante si pot sa ilustreze cu adevarat ceea ce gandesc, vor si probabil fac bloggerii cu varsta sub 18 ani din Romania.
La inceputul lunii octombrie, vom putea afla si rezultatele acestui chestionar, urmand ca mai apoi, in aceeasi luna, Dany sa lanseze si comunitatea bloggerilor sub 18 ani.

Pentru a raspunde intrebarilor acestui chestionar, apasa aici.

Acasa din nou. Presimt acelasi val de plictiseala, acelasi dor si aceleasi cacaturi ca si pana acum. Astept doar….astept doar sa treaca timpul mai repede. Am cunoscut doar doi ( Sykander si a.faith ) bloggeri in Constanta, din toti patru sau cinci cati ne propusasem sa cunoastem.

Astazi in trenul dinspre Constanta spre Bucuresti…a fost groaznic. Priza la care ar fi trebuit sa alimentam laptopul nu a functionat, scaunele erau incomode iar masa aia din fata noastra ne-a servit drept perna. Normal, picioarele sub scaun pentru ca vis-a-vis erau doua persoane in varsta…confort zero.

Am avut parte atat de echilibru cat si de umor. Am ras, am glumit am povestit, am dezbatut subiecte “incendiare”, am barfit uneori si nu in ultimul rand ne-am mai si ciondanit. Ce sa-i faci, asta e viata…cu bune si cu rele, noi sa fim sanatosi…

Mi-a placut….mai vreau. O sa mai avem. Somn usor cititorilor, ne auzim pe seara!

Ca pe-aici prin sat, prin Mamaia, in extra-formi-senzationalul club Bamboo, pronuntat cu accent pe ultimele oo, pardon…pe ultimele doua vocale…s-ar face niste rezervari cu niste preturi de-ti pica plombele. Un 6.000 de euro la intrare, cu o masa rezervata, o sticla de whiskey si 10 doze de red-bull, trendynezii cu ale lor pitipoance rup baraka in fiecare seara acolo, facand consumatii astronomice…in timp ce multi dintre sarmanii nostrii concetateni fac foamea, cersind din loc un loc “cinci mii”…

Pai e corect domnule? Ti se pare normal sa dai 214.000.000 ROL pentru un cacat de masa si o canapea? Pentru o sticla de whiskey si 10 doze de red bull, pe care daca le-ai lua de la orice magazin nu ai plati mai mult de 2 milioane? Acum sincer, se vede clar cata minte au unii…

Se stie ca televiziunea manipuleaza, insa mi se pare ca se intrece masura, intrucat orice persoana are dreptul la intimitate, la libertatea de manifestare, de a alege si a decide unde, cand si cum sa sara sau nu in atentie.
Eram astazi in Mamaia, in zona Hotel Parc ( parca ). Echipa PRO TV era acolo, pentru a filma un reportaj, despre cata lume este acum la mare ( probabil ). Toate bune si frumoase, pana cand acestia au rugat un grup de oameni sa se departeze putin, pentru a putea filma. Un domn, deranjat de acest lucru le-a spus ca nu va face lucrul asta, intrucat este spatiu public. Au filmat reportajul, dupa care s-au luat la cearta. Domnul in alb ( vezi imaginea de mai sus ) l-a impins pe cameraman. In acest moment, tanti, adica prezentatoarea din spatele jandarmului ( tot poza de mai sus ) trage o fuga pana in sediul PRO TV, care nu era la mare distanta, sa ceara ajutor. In 2 minute, apare un trendynez [1. Cocalar dispus sa-si sparga muia, picioarele si gatul pentru un reportaj interesant, care probabil prinde la public ] ( adiCA CAmeramanul din imaginea de mai sus ), urmand o perioada de molestare, filmand si urmarindu-l pur si simplu pe tipul in alb, sperand sa loveasca aparatul de filmat, lucru care s-a si intamplat, deoarece era foarte insistent ( si eu as fi procedat la fel ). In 4 minute, ajung doi comunitari. Dupa alte 2 minute, mai vin doi. Urmeaza masina de politie, bineinteles. Acum, probabil va intrebati cine are de castigat si cine de suferit din toata povestea asta. E clar, barbatul in alb este retinut si probabil se va alege cu o amenda usturatoare, iar echipa PRO TV va primi laudele si bani pe acest reportaj.

In timp ce faceam pozele de mai sus, apare un jandarm andarcavar [2. Tot un fel de trendynez, insa de aceasta data mult mai musculos si mai periculos enervant ], intrebandu-ma pe un ton rastit ceva de genul:

Tu de ce faci poze, esti si tu de la PRO TV?

Bineinteles ca m-am enervat, si i-am raspuns ca ma aflu pe spatiul public, si nu ma impiedica nimeni sa fac asta. Am primit un raspuns interesant, dar foarte sec: “Treaba ta”
E clar ca in ziua de azi, scandalul vinde si daca mai primesti si un ban pentru asta, ce poate fi mai bine de atat?