Pot să fiu rău oricând, în orice situaţie. Totul ţine de voinţă şi dispoziţie, în general. Rar am chef să fiu rău dar uneori îmi iese de minune şi fără să mă chinui sau să vreau asta.
Prin rău înţeleg malefic. Sau nu bun. Nu milostiv. Nu “orice cuvânt care ar putea fi opusul răului”. Prin rău înţeleg insensibil, rectific. Sunt cretin uneori, dar “nu ştiu” este expresia care mă face să fiu rău. Vorbeam cu careva despre asta şi era de acord cu mine. Întotdeauna vorbesc doar cu oamenii care sunt de acord cu mine, pentru că îmi este mult mai simplu. Nu-mi place să port discuţii nesfârşite care oricum nu aduc nimic constructiv. Eu rămân cu ale mele, tu rămâi cu ale tale. Rar ajungem la un acord şi trebuie să ai cel puţin trei coaie ca să vorbeşti în contradicţie cu mine. Nu pentru că-ţi dau argumente pro sau contra, ci pur şi simplu pentru că nu te ascult. Ideea generală este că “nu ştiu” devine enervant prin simplul faptul că este instabil. Nici da, nici nu. E nu ştiu. Simplu ca bună ziua ar spune unii.
Mă gândesc cine a inventat asta cu “simplu ca bună ziua“. Bună ziua este destul de complicat dacă ne gândim bine. Sunt două cuvinte care au sens şi separat. Poţi spune doar “Bună” sau poţi spune doar “Ziua“. Dacă nu ştii care-i treaba cu “Ziua“, poţi întreba “Poftim?“. Ţi se va spune “Ziua bună“. E un căcat mult mai complex decât pare ăsta cu salutul şi inversaţiile.

Bună ziua! Vii mâine?
Nu ştiu.

De când am crescut şi-am început să pricep una alta, m-am tot lovit de oameni care se grăbesc. Unde se grăbesc, dracu ştie! Dar nu despre locuri aveam de gând să discut azi.
Întreb retoric de ce trebuie să se grăbească. Şi aştept cu sufletul la gură răspunsul care normal, întârzie vreo 20 de ani să apară. Pană când apare EL.
Scooby Doo mi-a spus că oamenii sunt proşti şi jur, în momentele alea m-am uitat chiorâş la el, având o dorinţă aprigă să-i fut o nenorocire peste ochi. Mi-a dat explicaţia ulterior şi astfel şi-a salvat una din vieţi.
Oamenii sunt proşti pentru că sunt ca nişte maimuţe. Fac aceleaşi lucruri ca şi restul, fără să aibă neeapărat nevoie de asta.
Tocmai de-aia îşi pun toţi acum pe mui măşti contra marelui virus, tocmai de-aia merg toţi la vot, tocmai de-aia se grăbesc zilnic…tocmai de-aia…

Ai observat că există peste tot oameni care spun ceva de genul: Salut! Mă numesc Andrei dar mi se spune CratorXF al 14-lea. În momentele alea, mă tăvălesc prin căcat de invidie. Jur! Cum dracu de nu m-am gândit înaintea lui la numele ăsta? Uneori am impresia că sunt într-o criză de identitate şi că toate pseudonimele mişto sunt luate. Până găsesc şi eu unul mişto. Coşmarul meu cel mai sumbru intervine pragmatic în viaţa mea atunci când descopăr că e luat.
Partea interesantă e că într-un final ajungi să te întrebi de ce respiră ăştia. Adică da, bine! Ştim cu toţii de ce respiră. Dar mai întreb o dată: de ce?
Personal, răspund întotdeauna cu salut iar mai apoi completez cu: mă numesc Iulian iar prietenii îmi spun bă. Ocazional bă coaie. Iar când sunt în toane bune mă bat pe umăr. Vezi diferenţele?

Sunt genul de om care face şi tace. În general un pic mai bine ca tine, pentru că da, sunt prea minunat. Sunt mai acid decat un acid clorhidric iar condimentele de pe leşurile KFC sunt parfum pe lângă urâciunea mea din ziua de vineri, 13 care de fapt era duminică pe înserat. Cred că sunt cel mai nenorocit coşmar pe care l-ai avut vreodată iar faptul că ţi le spun acum ropotă să ştii că face parte din joc. Fiecare joacă ceva în viaţă: unii roluri, alţii baschet sau fotbal…dar eu n-am nevoie, pentru că viaţa mea nu e o scenă sau o arenă, ci se cheamă simplu: Mi-Ra-Col. Ce ating se înverzeşte, ce înjur se ofileşte. Scuip venin şi flăcări de dinozaur iar singurul lucru care mă poate opri în momentul ăsta sunt chiar eu. Spun lucruri înţelese doar de mine dar asta nu înseamnă că sunt de neînţeles. Am ochii roşii de când m-am născut iar aura mea luceşte feeric peste mări şi tări. Probabil credeai că e un al doilea soare, dar când colo eram eu.
Poate ar trebui să dorm?

Am promis că scriu pe blog. N-am fost un leneş nenorocit, doar că nu am avut când să fac asta. Cineva mi-e martoră. Sper să nu înjur că nu e deontologic.
Apa e un bun conductor electric. Daca îţi faci nevoile pe un gard electric, te curentezi. Cândva, cineva s-a curentat în timp ce facea asta ( se uşura ) pe calea ferata. Motivul pentru care eu nu mă curentez e că sunt extrem de precaut, recunosc. Teoretic, ar trebui să fiu mort de 60 de ani pentru că am citit pe net că bărbaţii au de şase ori mai multe şanse să fie loviţi de un fulger decât femeile. Explicaţia logică? Habar n-am. Probabil că bărbaţii urinează mai mult decât ele şi fac asta pe oriunde apucă, fără jenă sau poate că gândesc mai des, nu neeapărat mai bine.
Am o logică destul de ciudată uneori şi în timpul unei frustrări intelectuale, m-am tot întrebat ce se întâmplă dacă trazneşte undeva în apa mării. Mi-am dat seama că dacă aş fi în apă şi ar trăzni lângă mine, aş fi mort. Dar altfel nu. Şi nu stau acum să descopăr de ce nu, probabil nu e suficientă energie ca să circule prin toate mările şi oceanele lumii.
Dacă se întâmpla aşa, mâncam peşte prăjit mult. Pescarii pescuiau peştele deja prajit iar icrele prăjite, jur…sunt cele mai bune din lume. Partea proastă e că mureau şi pescarii dar partea bună e că găseam cumva o soluţie şi tot mâncam peştele.
Gata, taie! Am zis.