Sunt genul de om care face şi tace. În general un pic mai bine ca tine, pentru că da, sunt prea minunat. Sunt mai acid decat un acid clorhidric iar condimentele de pe leşurile KFC sunt parfum pe lângă urâciunea mea din ziua de vineri, 13 care de fapt era duminică pe înserat. Cred că sunt cel mai nenorocit coşmar pe care l-ai avut vreodată iar faptul că ţi le spun acum ropotă să ştii că face parte din joc. Fiecare joacă ceva în viaţă: unii roluri, alţii baschet sau fotbal…dar eu n-am nevoie, pentru că viaţa mea nu e o scenă sau o arenă, ci se cheamă simplu: Mi-Ra-Col. Ce ating se înverzeşte, ce înjur se ofileşte. Scuip venin şi flăcări de dinozaur iar singurul lucru care mă poate opri în momentul ăsta sunt chiar eu. Spun lucruri înţelese doar de mine dar asta nu înseamnă că sunt de neînţeles. Am ochii roşii de când m-am născut iar aura mea luceşte feeric peste mări şi tări. Probabil credeai că e un al doilea soare, dar când colo eram eu.
Poate ar trebui să dorm?
Tag Archives: Aberaţii nocturne
După mâine
Am promis că scriu pe blog. N-am fost un leneş nenorocit, doar că nu am avut când să fac asta. Cineva mi-e martoră. Sper să nu înjur că nu e deontologic.
Apa e un bun conductor electric. Daca îţi faci nevoile pe un gard electric, te curentezi. Cândva, cineva s-a curentat în timp ce facea asta ( se uşura ) pe calea ferata. Motivul pentru care eu nu mă curentez e că sunt extrem de precaut, recunosc. Teoretic, ar trebui să fiu mort de 60 de ani pentru că am citit pe net că bărbaţii au de şase ori mai multe şanse să fie loviţi de un fulger decât femeile. Explicaţia logică? Habar n-am. Probabil că bărbaţii urinează mai mult decât ele şi fac asta pe oriunde apucă, fără jenă sau poate că gândesc mai des, nu neeapărat mai bine.
Am o logică destul de ciudată uneori şi în timpul unei frustrări intelectuale, m-am tot întrebat ce se întâmplă dacă trazneşte undeva în apa mării. Mi-am dat seama că dacă aş fi în apă şi ar trăzni lângă mine, aş fi mort. Dar altfel nu. Şi nu stau acum să descopăr de ce nu, probabil nu e suficientă energie ca să circule prin toate mările şi oceanele lumii.
Dacă se întâmpla aşa, mâncam peşte prăjit mult. Pescarii pescuiau peştele deja prajit iar icrele prăjite, jur…sunt cele mai bune din lume. Partea proastă e că mureau şi pescarii dar partea bună e că găseam cumva o soluţie şi tot mâncam peştele.
Gata, taie! Am zis.
Două tipe
APROAPE, repet APROAPE că mă hotărâsem la un titlu pentru marţipanul ăsta dar apoi s-a întâmplat: M-am căcat. Drept urmare, fir întins şi voie bună că vorbim de tipe. Pardon, tipuri. De oameni şi miştocării. De table şi ţigani. De merţane şi insigne. Farfurii şi seminţe. Papuci şi gălbenele albăstrele. Tutun şi ţuică. Parameci şi psihoterapie.
N-ai trăit niciodată cu adevărat dacă n-ai avut un “N-are cum, coaie” sau un “Lasă coaie, că facem maine” în gască. I-am avut pe ambii dar i-am pierdut între timp, din cauza mea, evident. Toţi au în schimb coaie. Măcar în nume.
N-are cum, coaie. Să dea dracii în mine ca Monica în Simerghiu dacă e vreo unul ca el. Nimic nu-i convine, nimic nu rămâne aşa cum am stabilit, trebuie să existe şi versiunea lui proprie, fermecată, care le întrece pe toate. Are dreptate chiar şi când greşeşte şi dacă-l contrazici te fute. În general nu poate să fută decât verbal, pentru că fizicul nu-l ajută prea mult. Dar nu-l ajută pentru că nu vrea, nu pentru că ăsta e adevărul. Şi ajungi să te contrazici chiar şi pe tema asta cu el. E genul de om căruia preferi să-i dai dreptate iar mai apoi să-l ignori şi să faci ca tine.
Lasă coaie, că facem maine. Să dea dracii în mine ca strănutul din adâncul plămânilor dacă nu te duce la infarct prematur nebunul ăsta. E căcatul ăla care are atâta lene pe centimetru de corp încât pute de la distanţă de fiecare dată. E omul în care niciodată nu îţi poţi pune baza şi dacă aţi vorbit că faceţi ceva azi, cu siguranţă că n-o veţi face nici mâine, pentru că “şi mâine e o zi” tot timpul anului. Ajunge să amane orice, însă din fericire nu poate să amâne moartea. Asta e singura soluţie prin care poţi scăpa de el.