Turnurile Gemene

N-am putut niciodată să înţeleg conceptul de “Gemeni”. Mereu m-am gândit cum ies ăştia din burtă. Da, gen care iese primul şi de ce. Cum îşi dau seama că sunt gemeni şi nu tripleţi. De ce au gâtul lung şi nu scurt. Dacă au doua cordoane ombilicare sau n-au nici unul. Care este mai în vârstă şi care mai bătrân. Care moare primul şi de ce. Lista continuă, eu gândesc profund şi aprind un ceai verde între timp, pentru amuzamentul tuturor.
Povestea gemenilor continuă însă cu următorul capitol: “Îmbrăcatul”.
Au acelaşi model de şapcă, acelaşi model de tricou, dar în culori diferite sau preferabil aceeaşi culoare, dar inscripţie diferită, acelaşi model de pantaloni şi aceleaşi încălţări. Mă gândesc totuşi cine hotărăşte ce îmbrăcăminte cumpără şi cât timp durează procesul ăsta. Ce se întâmplă când gemenii sunt de fapt o fată şi un băiat şi care cumpără lenjeria intimă ce o vor purta în următorii zece ani.
Capitolul doi se cheamă: “Renegatul”. Cine renegă primul şi cum o face. Dacă e dur sau dacă e dură. Dacă înjură sau dacă vorbeşte calm. Dacă face asta pentru că vrea sau pentru că trebuie. Dacă s-a săturat de umilinţele colegilor sau dacă i-a zis partenera de viaţă. Dacă începe fraza cu “E timpul să…” sau cu “Ştii…eu cred că”. Dacă plânge când face asta sau dacă râde.
Capitolul trei, adică ultimul: “Ce-ai face dacă”. Dacă aş fi geamăn, iar ăla ar fi bărbat, cu siguranţă că aş viola patru fete iar mai târziu aş spune că el a făcut-o. Le-aş numi pe rand Clemenţa, Ofelia, Aurora şi Elira. Iniţialele lor ar forma COAE iar eu aş fi un mogul resuscitat care a violat patru târfe cu nume exotice.
Fratele meu ar fi atât de mândru de fapta mea, încât de fericire şi-ar asuma toată vina. Trebuie să ai ceva tupeu să poţi fute patru, mai ales când formează asemenea cuvânt cu asemenea însemnătate istorică. Tăria de caracter ar fi punctul meu forte iar spiritul competitiv ar fi fost inventat de mine, de plictiseală. Dacă eram angajat la Radio Zu(cks) probabil dădeam o glumă răsuflată cu Chuck Norris, de genul “Dacă eu aş fi futut patru iar Chuck Norris ar fi futut tot patru, cu siguranţă că Chuck Norris ar fi futut mai multe ca mine”. De fapt, vroiam să spun că diferenţa dintre mine şi Chuck Norris e că eu am un frate geamăn iar el are trei, dar se numesc tot gemeni.

Cerometrie

Scrâşnesc din dinţi, mă arunc, trăiesc vibrând şi adorm undeva între două întocmite cu târziul. E atât de sfârşit şi totuşi tac şi aştept, tresar privind în neant şi totul sună prelung, verde şi albastru-căcăniu. Cu dungi. Roşii sau purpurii de data asta.
Vin din lumea creată tocmai de mine, dincolo de zare, într-o nesfârşită oboseală şi-n absenţa ultimul gând risipit. Am taină de aer otrăvit iar începutul de înnoptare al acelui orizont nemărginit adoarme şi nu-mi dă drumul niciodată.
Concluzia e că “omul de ieri a murit în cel de azi iar cel de azi moare în cel de mâine“.

Musaca

Lucrez de două săptămâni şi jumatate la articolul ăsta şi încă nu ştiu despre ce voi vorbi. N-am timp să mă scuz, dar conform zodiei mele, cică cea mai întâlnită scuză ar fi că mă doare spatele. Da, mă doare spatele pe bune şi să ştii că e din cauza lui Scooby Doo. Cine e Scooby Doo şi de ce? Asta e cea mai stupidă întrebare auzită azi. Scooby Doo e prietenul meu imaginar. Da, este imaginar şi are un nume, pentru că toţi prietenii mei au un nume, asta nu înseamnă totuşi că toţi cei ce au un nume sunt prietenii mei. E logică de baltă, dar pentru asta sunt eu caracterizat cel mai bine şi să ştiţi că sunt cum nu se poate de mândru de mine.
Am repetat logica telefoanelor ţinute pizdiş prin diverse locuri, dar niciodată unde trebuie. Unii văd telefoanele ca pe nişte monştri minusculi. Până şi Scooby Doo e mai curajos decât voi, deşi lui îi este frică de monştri. Telefoanele sunt pentru vorbit, nu pentru ţinut în buzunare, ghiozdane, gentuţe, geamantane, piane şi alte bâzdâgănii, pe vibraţii, ca să nu deranjeze. Urăsc oamenii care nu respectă telefoanele. Fără ele, aţi fi încă în epoca de piatră, vorbind cu cei dragi o dată la câteva milenii, cand vine Paştele.
Vecinul meu de la 5 vinde heroină. Asta nu e o acuzaţie directă, e doar o informaţie primită târziu în noapte de la…Scooby Doo. Problema mea nu este faptul că vinde, problema ar fi faptul că o consumă. E cel mai ciudat hipiot întâlnit vreodată. Are o căciulă cu urechi de blană pe care o poartă şi când se cacă, chiar daca e vara. Te întrebi de unde ştiu că se cacă? Se aude. Omul ăsta face scandal din orice. Dimineaţa la ora 6 îl auzi cum ţipa: "Păi nu ţi-am zis fă că asta e baia mea? Ce dracu baţi la usă când mă cac?". Aşa aflu că se cacă. Mai târziu, aflu cum ascultă muzica, şi ştiu că se droghează şi bea, pentru că începe cu minimal, continuă cu hip hop şi se opreşte la manele. E un hipiot cocalar, cu dacie 1300 dotată cu semn Nike ( citit naic ) pe lunetă. E gay daca mă gândesc mai bine, dar e vecinul meu hipiot, care vinde heroină şi trebuie respectat pentru asta.
Scooby Doo ar vrea să-l fută măcar o dată, dar îi e frică de caciula lui cu urechi de blană. Cu ocazia asta, spun şi eu că nu suport căciulele cu urechi de blană. Parcă ţi-ai pune un maimuţă pe cap şi te-ai înveli cu coada ei. E aiurea şi pe de-asupra, maimuţa are cur şi pute.
Scooby Doo a fost de faţă când Dumnezeu mi-a dat un semn azi. O să vă povestesc mâine despre ce e vorba, pentru că acum trebuie să mă rog.
Domnul fie cu voi, fii mei!