E trist cand dintr-o poveste frumoasa ramane doar o melodie, doar o amintire, doar durere…e trist…e foarte trist…dar totusi nu e sfarsitul lumii.

deliric.mp3

Nu ma jenez niciodata sa lovesc in cel cazut si nu-i menajez deloc pe cei ce sufera. Durerea lor imi provoaca scarba, si ori de cate ori cineva are neispirata idee sa-mi planga pe umar, ma feresc de lacrimi sau alte secretii, injurand birjareste in gand. Daca fraierul insista, las orice rezerva si-l bag fara ocolisuri, drept in pizda masii. Ce vina am eu ca este somer, ca n-are bani sau ca taso are cancer la prostata? De ce trebuie sa-mi strice ziua si cu ce-l ajuta daca prin absurd, l-as bate pe umar si l-as asigura ca totul o sa fie bine?
De ce trebuie sa-mi strice somnul diminetilor de weekend urletele colectorilor de fier vechi sau cantecele agonice ale orbilor, masinile si BORmasinile vecinilor?
Vreau multe altele si nu le pot face singur. Dar eu, sunt prea mandru, prea bun si prea dezgustat de oameni…ca sa le cer ajutorul. Oricum, oamenilor le este mai usor sa-i mituiasca din lasitate sau din mila decat sa-i reduca la tacere.
Ne pacalim singuri, n-o sa saracim…caci este crestineste sa-i ajutam pe cei ce au nevoie, in timp ce ei fura. Si ceea ce fura ei nu se masoara in bani sau mancare, ci in fericire!

* Ganduri incurcate postate dupa miez de noapte. Cine nu intelege, sa nu se straduiasca.

Noapte, autostrada, viteza, emotie, dorinta, asteptare…vis, si un drum lung pana la mare. Eu sunt atent la drum, iar ea se joaca cu mana prin parul meu. Ii place sa ma priveasca si sa ma rasfete cu atingerile fine ale mainilor ei, sa-mi rasuceasca firele de par pe degetele ei subtiri.
Se aude la radio o melodie lenta, motorul “toarce” ca un leu gata sa atace. Ii mai arunc din cand in cand o privire plina de dragoste…iar ea isi “face de cap” cu mainile pe corpul meu: imi mangaie chipul, deseneaza cu degetele conturul buzelor mele, apoi coboara usor pe gat si ajunge pe pieptul meu, unde zaboveste cu mangaieri fine si saruturi umede…incerc sa fiu concentrat la drum, insa nu pot. Alaturi de mine este fata pe care mi-am dorit-o toata viata, si parca drumul devine din ce in ce mai lung…apas acceleratia la maxim si acul sare de 230. Simt adrenalina pana in varful degetelor de la picioare, si ma uit la ea. Putin speriata, putin somnoroasa…insa e neschimbata. Aceiasi persoana de care m-am indragostit acum 6 ani. Cu mainile impreunate, tinandu-le in barbie..ma priveste. O intreb daca are nevoie de ceva, vreau sa ma asigur ca e bine..insa imi raspunde ca are nevoie doar de mine. O clipa de neatentie, si un camion imi taie calea. Nu am cum sa evit, si il acrosez. Masina se opreste intr-un final, si ma uit in dreapta. Scaunul este gol…ea nu mai e in masina. Ma uit in oglinda si ii vad trupul insangerat pe asfalt. Cobor in graba, ma arunc in genunchi langa ea..si o privesc. Deja era un inger, un inger care a plecat mult prea devreme de langa mine…unii spun ca a fost o intamplare, si ca puteam fi eu in locul ei…

Oare ce sunt cu adevarat intamplarile? Cineva acolo sus raspunde viselor? Raspunde placerilor sau nevoilor? Nu cred ca vom afla vreodata cine si de ce…le-au numit destin, un cuvant fara explicatii, atat de mult filozofat incat nimeni nu-l mai crede. Doar idei…omul gandeste si cand nu gandeste. Probabil asta se intampla cu mine acum, in aceste clipe..in care inchid usa in urma mea, lasand dincolo de ea ultima zvagnire a gandirii mele.

Gandurile astea. Stateam si ma gandeam azi, cautand printre miile mele de idei ceva interesant – intr-o ora de fizica, ce devenea din ce in ce mai plictisitoare. Era 9 dimineata, cerul innorat, liniste deplina afara…o colega citeste referatul. Se vede clar ca nu o asculta nimeni, profa e si ea departe cu gandul. Senzatia de somnolenta te doboara usor, usor dar sigur…de-odata, se deschide geamul si un aer rece patrunde in clasa. Parca ne-am mai trezit putin, dar e doar o iluzie Ochii mi se inchid…imi vine sa dorm..si pun capul pe banca. Mi-aduc aminte de praf, ma ridic repede…era prea tarziu. Si de-odata, imi pun o intrebare, o intrebare la care probabil nu voi gasi prea curand un raspuns: Cum e mai usor sa faci bani? Cu trupul sau cu intelectul? Primul lucru la care m-am gandit, a fost … salonul auto. Ma gandeam la fetele alea frumoase, care suporta 10 ore pe zi tot felu`de persoane care vin sa le fotografieze ( e clar ca masinile nu sunt atractia principala ), ma gandeam cum o fi sa te freci 10 ore de o bucata pretioasa de metal, apoi sa pleci acasa, sa te reintorci in lumea ta, metrou, tramvai, autobuz..aceeasi strada intunecata, un bec ce trebuia sa fie aprins, intunericul de pe scara si mirosul ce te imbie la intrare..apoi caldura casei tale, caldura unei familii…sau poate doar o camera rece, intunecata, o camera in care ti-ai petrecut o perioada din viata. O camera plina de amintiri, de ganduri si de senimtente. O camera care stie mai multe decat oricine, o camera pe care iti place s-o numesti “constiinta”.

Mi-aduc aminte in clasa a 10-a, cand in ora de fizica ma lua mereu somnul. Vlad, care avea acelasi chef vizibil de ora ca si mine, ma striga si-mi face semn sa ma uit pe geam. Ma uit, si ma intreaba: “Ce vezi?”….raspunsul era unul singur, de fiecare data: “Libertate!“. Ne-am amuzat pe moment, dar asta e adevarul pur. Am nevoie de libertate!

[poll=12]

Cand ai simtit ca esti liber(a) ultima data?

* Fericire si libertate, vi le dau pe toate – dupa un scurt moment de publicitate

Ma seaca oamenii astia mai mari decat noi. Ma oftica, ma enerveaza la culme. “Ce scoala faceti voi ma, pe vremea noastra…dadeam bacalaureatul la 20 de materii, si voi va plangeti pentru 5?”.

Intr-un cuvant, ei au fost destepti si noi suntem prosti. Pai daca e asa, ce pula mea a ajuns tara asta ma? De ce nu ati ajuns pe luna? De ce nu suntem dezvoltati ( ca natiune )? De ce nu suntem puterea numarul unu in lume? De ce? Exact! De prosti ba, nu de destepti! Terminati o data cu prostia asta: “pe vremea mea”, “pe vremea lu`ceausescu”…mai lasa-ma in pula mea cu trecutu`tau ca nu-mi pasa. Traiesti in prezent, in 2008…lasa tu anii 60` ca era altfel treaba atunci. Nu ma fute la melodie ca voi ati invatat pe rupte, si ca noi nu invatam nimic. Voi nu aveati televizoare, nu ieseati in oras, nu va futeati pana sa va casatoriti, nu aveati masini sa va plimbati si nu aveati mentalitatea pe care o avem noi acum.

Se introduce o noua materie pentru astia mai mici parca. Ceva cu traditie si nuj ce cacat. Mai lasati ma copii aia in pace! Au deja destule materii, nu ii mai futeti la melodie cu probe practice de cacat. Voi faceti roti de lemn si americanii construiesc rachete sa mearga in spatiu. Cum vreti ba sa evoluam? Cum vreti sa ajungem marile puteri ale lumii? Construind roti de lemn si facand opinci din nou? Au avut alea rostu`lor, acum lasa-le-n durerea mea. Le-a trecut vremea. Acum se fac adidasi aerodinamici, cat mai usori, cat mai performanti…sa poti tu, boule…sa mergi cum trebuie, si tu vrei sa “reinviem traditia” si sa facem opinci?

Am impresia ca nu o sa se schimbe niciodata ceva in tara asta. Si nu e de vina tara, de vina sunt oamenii astia incuiati care ne conduc. Da, ne conduc niste tampiti si noi nu facem nimic…asteptam si ne rugam la Dumnezeu sa fie maine o zi mai buna. O sa fie pe dreacu!

Hai noapte buna…