RaPeRbOy Blog » Aberaţii

Scooby Doo şi semnul

Iulian — Thu, 07 May 2009 10:06:27 +0000

Încă văd lumina. Ştiu că e acolo şi că mă aşteaptă oricând. Unii spun că sunt nebun, dar în sinea mea, ştiu că nu e deloc aşa. De asemenea, stiu prea bine ce văd şi nimeni nu poate să conteste asta, nici măcar Scooby Doo , pentru că şi el a văzut totul.
Regula casei, este că niciodată nu mă bărbieresc în altă zi decât Marţi. Marţea este cea mai pizdoasă zi. Marţea sunt 3 ceasuri rele şi 3 vampiri sugaci care pot să te facă să visezi la Palma de Mallorca. Cine e Palma de Mallorca? Insula personală a lui Scooby Doo. Acolo îşi ţine biscuiţii cu lapte şi proteza dentară. Scooby Doo e bătrân. Aproape că a murit de 5 ori deja şi aştept din clipă în clipă să dispară. Poate că de-aia am primit semnul divin.
De la gândul bărbieririi la bărbierit e ca un salt de la maimuţă la ornitorinc. Aparat de ras, after-shave, apă şi nu în ultimul rând, bună dispoziţie plus ziua de Marţi. Faptul că nu e marţi scade dramatic şansele unui bărbierit fin şi devine unul zgrunţuros, făcut în grabă, ca la ţigani. N-am nimic cu ţiganii şi nici cu ungurii, dacă erai curios.
Purced spre baie, mers agale, aparatul în mână, after-shave în buzunar şi prelungitorul după gât. Se anunţă o zi gălăgioasă pentru barba mea netunsă…dar, surpriză! Primesc un semn…NU ESTE APĂ.
Apa este cel mai important căcat necesar. Fără apă suntem un fel de maimuţe schizofrenice, intrate într-o stare avansată de nebunie care se manifestă precum carnea de pui. Carnea de pui e bună doar în shaworma, deci se exclude total, de-aici rezultând faptul că oamenii au nevoie de apă, chiar şi pentru bărbierit.
Acum vezi şi tu lumina?

Musaca

Iulian — Wed, 06 May 2009 21:15:00 +0000

Lucrez de două săptămâni şi jumatate la articolul ăsta şi încă nu ştiu despre ce voi vorbi. N-am timp să mă scuz, dar conform zodiei mele, cică cea mai întâlnită scuză ar fi că mă doare spatele. Da, mă doare spatele pe bune şi să ştii că e din cauza lui Scooby Doo. Cine e Scooby Doo şi de ce? Asta e cea mai stupidă întrebare auzită azi. Scooby Doo e prietenul meu imaginar. Da, este imaginar şi are un nume, pentru că toţi prietenii mei au un nume, asta nu înseamnă totuşi că toţi cei ce au un nume sunt prietenii mei. E logică de baltă, dar pentru asta sunt eu caracterizat cel mai bine şi să ştiţi că sunt cum nu se poate de mândru de mine.
Am repetat logica telefoanelor ţinute pizdiş prin diverse locuri, dar niciodată unde trebuie. Unii văd telefoanele ca pe nişte monştri minusculi. Până şi Scooby Doo e mai curajos decât voi, deşi lui îi este frică de monştri. Telefoanele sunt pentru vorbit, nu pentru ţinut în buzunare, ghiozdane, gentuţe, geamantane, piane şi alte bâzdâgănii, pe vibraţii, ca să nu deranjeze. Urăsc oamenii care nu respectă telefoanele. Fără ele, aţi fi încă în epoca de piatră, vorbind cu cei dragi o dată la câteva milenii, cand vine Paştele.
Vecinul meu de la 5 vinde heroină. Asta nu e o acuzaţie directă, e doar o informaţie primită târziu în noapte de la…Scooby Doo. Problema mea nu este faptul că vinde, problema ar fi faptul că o consumă. E cel mai ciudat hipiot întâlnit vreodată. Are o căciulă cu urechi de blană pe care o poartă şi când se cacă, chiar daca e vara. Te întrebi de unde ştiu că se cacă? Se aude. Omul ăsta face scandal din orice. Dimineaţa la ora 6 îl auzi cum ţipa: "Păi nu ţi-am zis fă că asta e baia mea? Ce dracu baţi la usă când mă cac?". Aşa aflu că se cacă. Mai târziu, aflu cum ascultă muzica, şi ştiu că se droghează şi bea, pentru că începe cu minimal, continuă cu hip hop şi se opreşte la manele. E un hipiot cocalar, cu dacie 1300 dotată cu semn Nike ( citit naic ) pe lunetă. E gay daca mă gândesc mai bine, dar e vecinul meu hipiot, care vinde heroină şi trebuie respectat pentru asta.
Scooby Doo ar vrea să-l fută măcar o dată, dar îi e frică de caciula lui cu urechi de blană. Cu ocazia asta, spun şi eu că nu suport căciulele cu urechi de blană. Parcă ţi-ai pune un maimuţă pe cap şi te-ai înveli cu coada ei. E aiurea şi pe de-asupra, maimuţa are cur şi pute.
Scooby Doo a fost de faţă când Dumnezeu mi-a dat un semn azi. O să vă povestesc mâine despre ce e vorba, pentru că acum trebuie să mă rog.
Domnul fie cu voi, fii mei!

Ganduri intr-o tara

Iulian — Wed, 06 Aug 2008 12:05:17 +0000

Asta e un articol elaborat si nu oricine ar putea sa aiba un comentariu vehement asupra celor relatate, asta ca sa va fie clar inca de la inceput.
Traim intr-o tara frumoasa, inconjurati de tarani prosti si oameni fara pic de valori morale. Nu, nu are pizda masii nici o vina, daca asta vroiai sa-i transmiti celui invinut…ci e mult mai simplu: mentalitatea ii strica pe romani. De fapt, mentalitatea romanilor este invechita, unii dintre noi traind parca epoca cand masina, aurul, muzica data la maxim si sexul inseamnau totul. Unde sunt valorile si traditiilor romanilor? Mai bine zis…avem noi, romanii asa ceva? Sau ne-au fost si astea furate? ( aici urma partea cand trebuia sa spunem ca am avut si inca avem valori morale )
Uneori am impresia ca ne place sa improvizam, sa adaugam, sa incarcam anumite detalii cu privire la iubita noastra tarisoara. Pentru ce, prietene? La ce bun? Parlamentarii au deja un scaun asigurat, au ce manca, au suport financiar si se plimba in masini de lux, citind in ziar despre inundatii in timp ce savureaza un pahar de sampanie. Romania nu e o tara a saracilor, ci o tara plina de tarani. Da, si aici nu vorbesc de oamenii care vand branza in piata, ci vorbesc de taranii din mall-uri, de taranii din cluburile “de lux”, de taranii din jeep-uri si cei din discotecile cluburile ( daca pot fi numite asa ) unde se asculta in continuare manele.
Romanii sparg norma la cumparaturi de sarbatori, luand cate ceva din fiecare, ca cica e bine sa ai ceva pe masa. Foamea nu o faci, romanule…si nu trebuie sa te inghesui in magazine cu o zi inainte de Paste. Stai linistit, ca nu fuge cozonacul de-acolo, il gasesti si cu o saptamana inainte, si cu trei dupa. Dar nu, parca nu are farmec…cum dracului sa nu stai tu la o coada? Sa nu blestemi si sa nu iti rozi unghiile de nervi in traffic, asteptand cate 20 de minute la semafor…
Cateodata am mintea limpede si ma gandesc la lucruri frumoase, dar cateodata am ganduri groaznice, pot spune…criminale, sunt in stare de cele mai cumplite si de neimaginat atrocitati..pentru ca asta face parte din mine.
Pe multi, i-as ucide din mila. Ar trebui sa ucid cat mai multi, pentru ca ar fi un gest de caritate..sa nu se chinuie saracii mai tarziu. Ar trebui sa ma ucid si pe mine, in primul sau depinde…in ultimul rand, pe mine, pentru ca sunt un om care se poate gandi la asa ceva. Si nu in ultimul rand, ar trebui sa va ucid pe voi…pentru ca stati sa-mi cititi aceste litere, ce alcatuiesc cuvinte care se transforma usor, usor in fraze si care vor inchipui in mintea voastra niste imagini, care se vor transpune enigmatic in idei si care vor genera, constient sau nu fapte: unele bune, unele groaznice…nu neeaparat crime, fiindca erau ipotetice si complet ireale.
Care este legatura intre tara noastra si gandurile mele? Simplu: nici macar una, vroiam doar sa va spun.

Tu?

Iulian — Wed, 04 Jun 2008 21:31:09 +0000

Nu te-ai saturat de oamenii carora nici daca le dai o ata nu reusesc sa lege doua cuvinte? Nu te-ai saturat de cei ce se baga in diverse discutii desi nu au nici cea mai mica treaba cu respectivul subiect? Nu te-ai saturat de cei ce “stiu tot” iar orice informatie pe care o dai este deja veche pentru ei? Nu te-ai saturat sa stai sa-i analizezi pe toti? Nu te-ai saturat sa crezi ca esti nepasator cu cei din jur, dar totusi sa simti actiunile lor prostesti pe propria ta piele? Nu te-ai saturat de oameni in care nu iti poti pune increderea? De falsitate si de ipocrizie?

Eu da.

Ciudat?

Iulian — Wed, 14 May 2008 19:41:16 +0000

Ceea ce voi scrie aici, probabil ca ti se pare ciudat. Dar nu este, n-a fost niciodata si nici nu va fi. Este doar una din rarele accese de constiinta care uneori se indura sa iasa la suprafata, sa-mi defineasca fiinta rasucita si intortocheata de gandurile si vointa altora.
Imi place sa scriu, dar mai ales imi place sa gandesc. Poate ca asta e problema. Uneori gandesc prea mult si prea prost iar alteori prea putin si bine.
De fapt, eu nu gandesc…ci altcineva in locul meu. Cine? Habar n-am, si eu sunt curios sa aflu.
Cineva imi trimite gandurile, mi le dicteaza…eu sunt doar un instrument, doar acel instrument care le scrie…ce-i drept, doar cand are chef.
Trebuie sa recunosc uneori, desi ma doare…ca nu ma cunosc suficient pe mine. E ciudat cum iti dai seama brusc de anumite lucruri. Un gand venit de niciunde iti deschide ochiul mintii si te obliga sa-l imbratisezi…de fapt nu te obliga, treaba e ca il accepti tu.

Ah, nu ma astept sa intelegeti ceva. Nu am scris ce am in gand, am scris doar ce mi-a venit in gand.

Responsabilitati

Iulian — Wed, 30 Apr 2008 18:35:46 +0000

Stii, observ ca in ziua de azi cel mai usor lucru e sa dai vina pe celalalt. Medicii dau vina pe pacienti, politistii pe infractori, prietenii dau vina unul pe celalalt, politicienii la fel, sa nu mai vorbim de bloggeri.

Nu am auzit in ultima vreme pe cineva spunand: “Am gresit”. Ci doar “Nu e vina mea”. Toti sunt destepti si nimeni nu greseste, poate doar tu ( eu ) ca ai taria sa le spui asta in fata.

Nu stiu, poate sunt eu de vina ( si cu cat trece vremea realizez ca da, chiar eu sunt ciudatul ) insa uneori mai trebuie sa si recunosti cand ai gresit. Stiu ca e greu, stiu ca iti calci pe orgoliu, stiu ca faci un efot supra-omenesc…dar ar trebui sa incerci pentru ca nu costa nimic ( e gratis, da…ingramaditi-va )

Again and again

Iulian — Tue, 22 Apr 2008 11:08:29 +0000

imn.mp3

E iarasi dimineata, ochii refuza sa priveasca albetea cruda a zilei. Obosit si parca trecut, visez cu ochii deschisi la zilele in care ma trezeam zambind, zile ce par a fi disparut undeva in trecutul involburat al ultimelor luni. Am incetat de mult sa mai cred in miracole si totusi, undeva in adancuri staruie ideea ca cineva se joaca cu un intrerupator…pe care scrie distinct numele meu…oricum, nu conteaza! Inca o chestie proasta, asa ca ignor gandul si ma duc in directia usii de la baie….ma opresc sprijinind chiuveta, si ma uit lung la cel din oglinda.
Ma privesc, ma recunosc si totusi nu mai stiu cine sunt….stiu ca-s mai mult decat ceea ce vede ochiul, dar cumva, nimic din ceea ce este bun in mine nu pare a fi vizibil. Pe unde trec, in jurul meu starnesc doar contradictii, enervez, plictisesc…de parca, cumva, pot scoate ceea ce este mai rau din cei aflati in jurul meu.
Zambesc fals…si memoria face un salt in trecut, un salt la “ingerasul meu”…stiti voi, tipul caruia trebuia sa te rogi in fiecare seara, inainte de culcare pentru protectie si purtare de grija.
Daca ingerii astia sunt buni, atunci de ce mai trebuie sa ne rugam la ei?
Pentru ca ne nastem degeaba, pentru ca uneori ne nastem prea batrani, pentru ca traim fara rost si fara dorinta, pentru ca traim de frica sau din datorie, pentru ca traim din ambitie sau din mandrie, pentru ca traim din lene sau inconstienta, pentru ca viata inseamana suferinta si rareori fericire, pentru ca fericirea are pete si e trecatoare, pentru ca suferinta ne ingroapa visele si ne urateste, pentru ca galagia e la mare moda, pentru ca pierdem atatea ocazii de a tacea, pentru ca dragostea adevarata exista…acolo undeva, pentru ca a crede in tine insuti inseamna sa te minti, pentru ca exista oameni in fata caror ne e rusine de lipsa rusinii lor, pentru ca avem atatea motive sa ne rusinam si de noi insine, pentru ca esenta e adesea..doar un alt nume pentru golul interior, pentru ca preferam sa credem in loc sa incercam sa cunoastem, pentru ca nu putem cunoaste nimic cu adevarat, pentru ca a nu spera inseamna a imbatrani inainte de vreme…
Sa mai scriu? Imi cam bat tastatura de pomana cautand cuvinte care sa exprime ceea ce poate fi doar simtit si nicidecum exprimat ori explicat.
Intorc spatele noptii ce ma asteapta si ma las furat de ganduri, cautand justificari intr-o lume in care logica a incetat sa se mai aplice si raspunsuri intr-un suflet in care bantuie doar o sumedenie de intrebari.

Fara titlu

Iulian — Sun, 20 Apr 2008 14:42:36 +0000

Ce prostie e viata asta, zic acum..cand nu am depasit cu mult 18 ani. Ce prostie e viata asta…imi vine sa-mi dau un picior in cap si totusi, ma gandesc in acelasi timp ca sunt oameni foarte fericiti, dar bolnavi..care sufera de boli acute, dar ei nu stiu ca pot muri peste cateva zile sau ore…asa ca, ce bine de mine! Eu am o certitudine..nu am termen precis, dar sunt ca si mort. Si ce bine e, ce linistitor…ce mult ma bucur in sufletul meu ca mai vorbesc cu cineva, ca mai vorbesc cu voi…

Totusi, revin..mai am un cuvant de zis
Nu sunt dar totusi sunt
Nu suntem si totusi suntem…
Nu am o revelatie, dar totusi o am
E o prostie totul dar totusi e serios
Nu va spun sa mergeti intr-un loc anume, dar va spun sa mergeti undeva
Mergeti unde vreti voi, dar aveti grija sa fie frumos
Frumos, dar simplu
Simplu, dar complicat
Mergeti repede acolo..
Si mai departe stiti voi, sau altcineva…ce e de facut
Ma intelegeti dar totusi nu stiti ce vreau sa spun
Si nu conteaza, adica nu conteaza asa mult
Ma retrag pentru moment, dar voi reveni
Voi reveni tot astazi, insa nu acum

Ma pregatesc sa…

Iulian — Sun, 20 Apr 2008 12:58:40 +0000

Cearcanele adanci ma tradeaza…se vede ca nu am dormit ultimele nopti…ceva sau poate…cineva, m-a chinut…si nu am putut sa dorm. Ma privesc in oglinda: cearcane, par ciufulit, expresie ciudata a fetei, barba mare…par ciufulit. Brusc, decorul se schimba..nu mai sunt in camera mea, insa totul e ravasit, aruncat: in spatele meu pe masa se zareste ceasul. E 12:44 si eu nu am mancat nimic..hmm, ma bucur ca mi-am amintit asta. Afara se aud cainii..poate a venit cineva, poate ma cauta..poate…brusc, tresar. Dar totul revine la loc. Sunt in apartament, in camera asta rece..singurii caini care au latrat sunt cei din fata blocului. Probabil au vazut alt caine strain…nu a venit nimeni…

Nervi? Sau obisnuinta?

Iulian — Tue, 15 Apr 2008 20:00:53 +0000

scandal.mp3

Cred ca unora chiar le place sa fie nervosi, sa faca scandal..altfel nu inteleg de ce cauta in orice situatie ceva care sa-i nemultumeasca, ceva care sa-i faca sa iste un nou conflict. Cred ca al lor corp secreta vreun hormon ceva, care le da satisfactie.
Ca orice dependenta, e greu de tratat. Si e nasol sa devii dependent de nervi, de cearta, de scandal, de urlete, de sange…
Azi m-a enervat un taximetrist. Desi nu am mers mult cu el, acesta avea o stare nervoasa inca de cand am intrat in masina. S-a enervat pe unu`cu un matiz, din fata lui..ca nu stia sa conduca. Si da-i, claxoane, injuraturi, deschis geamu…facut lucruri pe care un om normal nu le-ar face.
Daca stam putin si judecam, acum…la rece, nu avea nici un motiv sa faca lucrurile alea. El nu se grabea, eu nu i-am spus sa mearga mai repede, sau ceva de genul..insa nu inteleg ce-a castigat prin faptul ca s-a enervat si a injurat un om care probabil este incepator?
Oare este atat de greu sa ne controlam? Nu putem, sau nici nu incercam sa ne controlom cumva?
Normal, exista si anumite explicatii:

Taximetristul chiar avusase o zi grea si asta a fost “apogeul”
Ruland mai lent, taxiul va efectua mai putine curse, implicit mai putini bani.
Poate ii placea sa faca pe interesantul
Insa ultima, dar nu si cea din urma: Este dependent de scandal

Tie iti place sa te enervezi? Sau e ceva spontan, ceva…cat de cat normal?