Tag Archives: Aberaţii

Sunt adult?

Publicat pe de
7

Nu-mi place sa fiu adult. Adultii au mereu treaba, responsabilitati, mereu au ceva important de facut. Iar eu cand intalnesc oameni prea seriosi mai ca ma apuca durerea de cap, pentru ca mie imi place sa ma joc din cand in cand, sa rad, sa dorm ( mai ales ), sa-mi pierd vremea contempland cerul, sa calc pedala de acceleratie, sa vad oameni si locuri noi, sa “pierd” timpul cu cine merita asta, sa toc bani in magazine ( cine nu vrea? ), sa rontai alune, sa beau pepsi si diverse bauturi fine, sa blogguiesc, sa-mi urle pana in zori muzica sufletului meu ( sa-mi bag pula cum suna ), sa ma gandesc si sa ma razgandesc, sa ma cert si apoi sa-mi para rau, sa-mi fortez norocul si limitele, sa fiu nestatornic si nechibzuit.
Cateodata, cand constientizez ca sunt adult, ma intreb cum mama dracului fac de ma descurc. Cum stiu sa fac un lucru sau altul, cum ma gandesc sa iau decizia potrivita la momentul potrivit, cum imi ies totusi atatea lucruri pe care le fac..si totusi, de ce ma intreaba tata uneori daca e bine sa faca ceva, intr-un cuvant imi cere un sfat. Cum fac sa inteleg lucruri de neinteles si cum rostesc adevaruri de nespus…cum stiu sa tac atunci cand trebuie, cum pot sa uit anumite lucruri, cum vreau sa iert, cum imi amintesc atatea?

Probabil ca sunt adult…dar cu gandul asta o sa ma obisnuiesc peste ani…multi ani!

Tic-Tac

Publicat pe de
23

Nu ba, nu vorbesc aici de chestiile alea mici si mentolate pe care le cumparam “cu kilu`” cand eram mici. Vorbesc de ticuri verbale, fizice sau ticuri care le combina atat pe cele verbale cat si pe cele fizice … atat, intelegeti voi ideea.

Nu cred ca e om sa nu aiba un tic…din fiecare categorie. Totusi, cum facem de ne “pricopsim” cu ele? Se spune ca apar din cauza stresului, al oboselii sau pur si simplu din cauza plictiselii. E logic. Cand ma plictisesc dau din picior….ma joc cu buzele sau cant. Uneori, ticurile sunt atat de discrete incat nu pot fi observate nici de cei din jurul nostru, dar ce e mai grav…ca trec neobservate si de noi. Se spune ca ticurile pot fi tratate. Pentru asta, trebuie consultat un psiholog. Acum sincer, in Romania…anul 2008, cand toata lumea alearga dupa bani, masini si femei…mai are timp cineva sa mearga la psiholog? La noi, insasi ideea de a merge la psiholog este deplasata: “pai ce ba, eu sunt nebun sa merg la ala?”.

Ticurile nu sunt o problema, pana in momentul cand incep sa fie deranjante pentru cei din jur. Am un prieten ce avea un astfel de tic, ma calca pe nervi in fiecare zi…pana n-am mai rezistat si i-am spus-o. A recunoscut si el ca poate fi deranjant, insa nu se poate abtine…

Cel mai enervant tic verbal mi se pare celebrul ” Aşa, şi? “. Mor, fac spume, strang de gat si-mi bag toate cele la auzirea acestor mirifice [ doua ] cuvinte. Cand cineva nu poate sa-mi raspunda, nu poate sa-mi dea o replica destul de coerenta, baga ” Aşa, şi? ”

Voi ce ticuri aveti?

Imi place sa-mi imaginez

Publicat pe de
10
  • Imi place sa-mi imaginez ca inca sunt in viata, fara a avea vreo logica sau vreun final
  • Imi place sa-mi imaginez ca nu suntem singuri in univers
  • Imi place sa-mi imaginez fiecare picatura de ploaie cum loveste pielea ta fina
  • Imi place sa-mi imaginez fiecare fulg de nea ce se topeste pe buzele tale
  • Imi place sa-mi imaginez ca soarele va rasari intr-o zi numai pentru noi
  • Imi place sa-mi imaginez ca liberul arbitru chiar exista
  • Imi place sa-mi imaginez viata asa cum ar trebui sa fie
  • Imi place sa-mi imaginez ca uneori lucrurile se intampla pentru mine
  • Imi place sa-mi imaginez libertatea
  • Imi place sa-mi imaginez ca inca exista oameni care pot gandi ca mine
  • Imi place sa-mi imaginez pentru o secunda..ca sunt intr-un loc, in alt timp, in alta dimensiune…in alte circumstante
  • Imi place sa-mi imaginez ca…