Prietene, s-a facut ora UNU. Ma tot uit la ceasul asta si parca nu-mi vine sa cred. Ma minunez, si imi spun din nou, ca maine voi fi nedormit. Dar stai, maine e joi…si joi n-am cursuri, deci dorm. Ma simt ciudat si totul mi se pare straniu…tastele astea imi par asa murdare, paharul de langa mine imi pare murdar de asemenea, castile sunt rupte si murdare. Da, inca mai e cola in pahar…dar paharul mi se pare murdar, deci nu beau. O singura inghititura poate avea acelasi efect ca si un acid pe care l-as inghiti in locul licorii cafenii. E straniu deci, dupa cum ziceam…
Aberez iar si tot sper sa-mi vina candva inspiratia aia divina, ca mai apoi sa pocnesc un articol de-ala traznet care sa-i faca paf pe multi. Dar e straniu din nou…nimic, doar ganduri si idei neterminate oarecum.
Patru persoane complet diferite ( unele nici nu se afla pe langa mine ) m-au intrebat ce-am de sunt suparat azi. Uh…sincer, e straniu iar, pentru ca nu sunt suparat…poate doar obosit, ingandurat si un pic mai mult cu capul in nori. Atat, sunt doar eu, baiatul straniu si simplu care nu vorbeste niciodata doar de dragul celor din jur, ci doar atunci cand simte ca are ceva important de spus.
E straniu felul in care ma privesc persoanele dimineata. Am ajuns chiar sa ma intreb daca sunt cumva murdar, sau daca am slitul desfacut…dar nu, eu n-am slit. E stranie ura asta pe care o port soferilor de microbuze. Nu mi-au facut nimic, totusi…dar tot mi-e ciuda pe ei si am anumite repulsii cu privire la persoana lor murdara.
Ma uit acum in spate si-mi dau seama ca eram ambitios. Prea ambitios chiar. Vroiam sa fac blogul asta cunoscut, vroiam sa fac lumea sa priceapa ce vreau eu sa spun aici, dar n-am reusit. Probabil ca nu mi-a pasat cu adevarat si cu siguranta ca nici de-acum inainte nu se va schimba ceva. E stranie lipsa mea de interes comparata cu nevoile si gandurile mele din anumite momente.
Ah, e unu 25. Eu somn, Mihai Iorga, raspunde-n aschia masii la mesaje, e important pentru umani!