T: Alo, bună dimineaţa! Domnul Iulian?
R: Da, bună…ziua
T: Suntem de la Banca x şi v-am sunat pentru că trebuie să vă actualizaţi informaţiile.
R: Să ce?
T: Să vă actualizaţi informaţiile personale.
T: Când puteţi veni la sediul nostru?
R: N-am ce să-mi actualizez domnişoara, chiar am aceleaşi date ca şi anul trecut.
T: Am înţeles, dar totuşi, trebuie să veniţi la sediul nostru. Când puteţi veni?
R: Păăăi…ce zi e azi?
T: Ok, deci vă aşteptăm zilele astea. E bine aşa?
R: Da, e perfect. Aşteptaţi-mă.

Şi uite aşa am purtat eu într-o frumoasă dimineaţă de august, pe la ora 9 ( când mi-e somnul mai profund ) o conversaţie cu T. Cine este T? T este tipa care m-a sunat iar litera T e doar prescurtarea de la tipă. Din păcate n-am fost atent de la ce bancă era pentru că da, chiar credeam că e vreo reclamă ieftină şi am uitat între timp. Dacă aş fi avut un singur cont, cred că aş fi fost cred cel mai fericit om de pe pământ. Dar nu, eu am fix 4 şi asta doar ca sa menţin tradiţia: Câte coaie, atâtea conturi. Toate cele 4 conturi sunt goale, dar ideea e că le am acolo pregătite. Pe viitor, când voi avea atât de mulţi bani încât nu vor încăpea pe cele patru carduri, îmi voi deschide încă două conturi şi implicit voi fi singurul om care deţine nu mai puţin de 6 carduri, ultimele 3 fiind la aceeaşi bancă. Şi ca să revin la ciorba noastră, te rog spune-mi tu tâmpenie mai mare ca asta. Chiar înţeleg că unii îşi mai cumpără o casă, deci se mută, se mai mărită sau mai ştiu eu ce dracului fac, dar i-am zis domnişoarei T clar şi răspicat că NU, totul este neschimbat. CNP-ul mai ales.
De ce trebuie să fac un drum până la bancă şi dacă nu sunt indiscret…la care să mă duc mai întâi?