Una dintre cele mai mari stereotipii ale lumii moderne este sloganul ca “femeia trebuie sa fie egala cu barbatul“. A sustine o asemenea idee e ceva anormal, sa nu zic ca e ceva idiot si al dracului de nefondat in argumente. O femeie nu poate fi egala cu barbatul asa la general, pentru simplul motiv ca nici macar femeile nu sunt egale intre ele, cum nici barbatii egali intre ei. Sa nu credeti ca sunt impotriva egalitatii femeii cu barbatul in multiple domenii: munca, salarizare, participare la hotarari in familie si societate etc. Dar femeia trebuie sa ramana acea fiinta feminina – cu tot ce se deduce din acest termen – iar barbatul, masculul dat de natura cu tot ce i-a daruit. Personal, compatimesc femeile. Le compatimesc deoarece muncesc foarte mult, cautand ceva nou, chiar daca de multe ori e inutil in ceea ce fac. Dar nu sunt ele, de multe ori, vinovate de cele intamplate? De ce pleaca o femeie intr-o relatie cu un barbat de la principiul “trebuie sa-l schimb”? Poate ar trebui sa te analizezi intai pe tine si abia apoi sa incerci sa schimbi ceva in jur. De ce considera anumite femei ca tot ce e pur barbatesc e si un viciu?
Barbatii fac anumite lucruri pe care le fac si femeile, si le fac mai bine. Cine sunt cei mai buni bucatari? Croitori? Cofetari? Barbatii. De ce? Pentru ca barbatii nu pun in evidenta toate nuantele “de frumusete” ci pun in evidenta atributele “pratic, bun, comod, placut, rapid”.

Nu, asta nu e un post misogin. Spun niste adevaruri, adevaruri pe care nu le vede toata lumea. Nu, n-am generalizat. Mai sunt si exceptii, caci in lumea asta nu totul este roz.

O sa ma duc fericit in mormant, pentru c-am facut tot ce-am vrut!