Săptămâna asta a fost aşa, gen dute-vino. Un mare căcat, plin de plimbări nedorite şi cursuri la nocturnă, cu Kazi Ploae în căştile regăsite după 56 de ani, chiar şi atunci când ploaia chiar ploua.
Am văzut atât de mulţi idioţi, încât nici nu ştiu de fapt cu care să încep. Probabil încep cu ala ce-şi bătea câinele în plină stradă. Îi dădea cu lanţul de la lesă pe spate şi pe de-asupra, zbiera ca un tâmpit: "De ce nu mă asculţi?" jap, jap "De ce?". Nu ştiu ce aştepta ăsta. Să-i răspundă câinele? Să-şi ceară iertare? Să-l fută-n cur? Sau ce…? E animal bă, nu trebuie să-i arăţi că esti şi tu la fel!
Ăsta e genul ăla de om frustrat care n-a bătut la viaţa lui decât câini. Sau l-a bătut nevastă-sa şi se răzbuna pe animal. Şi pun pariu că-l băteau şi aia la şcoală. Refulează. Se simte puternic şi invincibil. E un căcat cu ochi care tine o lesă în mână. Să facă nişte cancer, după mine. Să moară cu lanţul ăla în mână şi să moară pe stradă, de preferat, ca mai apoi să se pişe un câine oarecare pe el. Asta numesc eu răzbunare.
De fapt, eu vroiam doar să vă spun că m-am mutat. Mă găzduieşte Mihai Iorga de-acum.
Pace voua, cititorilor!
Tag Archives: Blog
Să creşti mare din nou…
Acum face doi. Anul trecut era primul. Mai timid, mai timorat, mai fericit, mai demoralizat sau mai supărat, am reuşit să mai trec unul. S-a adaugat înca unul în arhiva, în jurnalul meu online. Şi vor fi mulţi, chiar dacă vă convine, chiar dacă nu.
365 de zile, 483 de articole şi 3.272 comentarii.
Doi. Doi care au fost plăcuţi. Am cunoscut oameni noi, mi-am dat seama ce înseamnă cu adevărat să ai o ocupaţie zilnică, ceva care să te preocupe şi să nu ai vreun beneficiu material din asta. Mi-am dat seama ce înseamnă răutatea, fie că vine din partea unor necunoscuţi, fie că vine din partea persoanelor apropiate. Sunt multe chestii la care m-a ajutat, dar sunt şi dezavantaje.
Astăzi, era o zi ca oricare alta..nici măcar nu mai ţineam minte că "s-a născut cineva".
"Salvarea" a fost de fapt noua opţiune pe care o am pregatită pentru voi, şi pe care o puteţi găsi în partea dreaptă, în sidebar: Link spre articolul care a fost postat pe această dată, dar acum un an.
Să ne citim cu bine şi la anul şi să nu uit să le multumesc celor ce mă citesc, aşa rar..cum scriu eu!
Reducere
Buna seara şi bine v-am găsit la un nou episod din România, te iubim!
Se da o situaţie banală, cumpăraturi in oraş, peste tot reduceri, stelute, brăduţi şi bineînteles: căcaturi. Toate bune şi frumoase, numai că atunci când pentru un singur produs avem două variante de preţ, lucrurile încep să se complice cât de cât pentru că ştiţi şi voi cât de complicate sunt fomeile când e vorba de alegerea hainelor: “Îmi stă bine cu asta?”/”Cealaltă parca era mai drăguţa”/”Totuşi, aia de am probat-o nu ştiu când era mult mai potrivită”/”Pe care o aleg până la urmă?” ca mai apoi, după toate astea, să nu se ştie pretul corect al bluziţei. Şi de-aici un nou tărăboi, gen “Dacă nu e nici unul din astea preţul corect, ce fac? Am probat x bluziţe şi acum nu pot să mi-o iau pe-asta că poate costă cine ştie câte milioaaaneee?”.
Ok, chill…mergem să intrebam înainte să ne crizăm. Tipul îmi spune că din cele două preţuri, cel corect ar fi *the little one* cu o siguranţă nemaipomenită.
Ochii i se limpezesc deja şi începe să vadă roz în fata ochilor, însă….surpriză! Preţul corect nu era de fapt nici cel mic, dar nici cel mare…ci unul şi mai mic.
Ce drag îmi e când mă duc la cumpărături acum, în sezonul reducerilor!
