De ce maioneza cu usturoi trebuie să fie pentru români maioneză simplă la care adaugă pur şi simplu usturoi tocat cu manuşile de box în mâini?
Am mâncat azi căcatul ăla zgrumţuros şi sincer vorbind, a fost cel mai naşpa lucru pe care m-am chinuit vreodată să-l diger!
Şi un mesaj pe final, ca să nu credeţi că glumesc: Să te piş în freză pe tine, care ai avut ideea genială de a face economie!
Lucesc prin blogosferă ca licuriciul prin pădurea spânzuraţilor. Am ajuns la concluzia tristă că blogul ăsta e vizitat de maxim şasă oameni cu capul pe umeri iar în rest, e loc de promenadă pentru toţi degeneraţii. Tehnologia evoluează din ce în ce mai mult iar handicapaţii fac rost de internet. Calculatoare şi-au cumpărat pe vremea lui Flanco dar acum e timpul să se dea pe net. Şi hi5 e primul site pe care au intrat. E home page, în pula mea iar messengerul e conectat chiar şi când dorm. Şi cum văd o căsuţă îşi bagă mailul după care repede, repede scriu “fete bune de futut”. Aşa păţesc şi cu un cretin, aka coptildavid@rocketmail.com care de vreo două zile îmi tot trimite mailuri cu “nu mai trimite prosti deastea”. Observaţi gramatica, da? Ce crezi c-a făcut mogulul? S-a abonat prin mail la articole. Şi îi explic frumos cum stă treaba şi probabil crede că-mi bat joc de el. Aşa că-mi trimite un alt mail în care mă înjură. Şi l-am marcat ca spam iar acum zace în folderul cu pricina. Problema e că de fiecare dată când postez, are grijă să-mi reamintească faptul că trebuie să încetez cumva. Nici engleză nu ştie săracul sau poate că hi5 n-au introdus încă pe undeva vreo opţiune unsubscribe. O să-i dau un mail în care-i spun că unsubscribe înseamnă remove friend.
Era să fac genocid azi şi toată acţiunea s-a petrecut în interiorul unui lift. Trei copii la vreo 13 ani, o femeie la 53 şi o tipă de 23. Toţi ăştia, stăteau într-un lift de 4 persoane. Unde intră 5, mai intră încă 3, aşa că ne mişcăm înăuntru fără să stăm pe gânduri. Ăia erau energici la modul hasky iar la un moment dat, unul dintre ei se scapă. Trage o băsină de se zguduie geamurile şi podeaua. Mă uit apatic la el iar pizda de 23 ranjeşte la mine. Era soră-sa cred sau ceva rudă. Drăguţă, totuşi. Brusc, începe să duhnească. Nu tipa, că era de-aia cu parfumuri scumpe şi fonduri de ten extravagante. Duhnea de fapt în aer şi era un miros de sfoiag amestecat cu mâncare de peşte şi fasole bătută cu pătrunjel. La un moment dat, se deschide uşa liftului şi scot capul afară, să iau aer proaspăt. Mai aveam un etaj de coborât şi cred că regula cu ultima sută de metri e cea mai grea se aplică şi-n cazul ăsta. Ma retrag în camera de gazare iarăşi iar aceeaşi tipă de 23 de ani îmi zâmbeşte uitându-se cu ochii ei căprui a iertare, spre mine. Bastardul ăla mic rădea cu gura până la urechi iar ceilalţi făceau jocuri tâmpite cu “cine e băşinosul”. I-aş fi arătat eu cine e băsinosul şi cum se manifestă dar era mă-sa acolo şi mi-a fost aiurea. Se deschide uşa într-un final exotic şi am impresia că a fost cea mai grea călătorie cu liftul pe care am făcut-o vreodată.