Bă, nu mai suport grasele. Să-i spună cineva ăsteia din fața mea că nu e deloc specială și nici frumoasă sau cu pizda de aur. Să-i spuneți și că a mințit-o mă-sa încă de când a făcut-o, pentru că frumusețea nu este în interior ci în exterior. Eu nu mai pot s-o fac de nici o culoare. M-am săturat să încerc să le explic faptul că shaworma chiar îngrașă și că șuncile ieșind din blugi nu sunt deloc atrăgătoare.
Sunt dumnezeu, dacă vroiai să mă întrebi pentru a 23-a oară ce am cu pofticioasele astea “micuțe”.
Uite aici dovada. Ea e: femeia frigider, femeia munte, care n-are loc nici măcar într-un cadru restrâns de fotografie. Dinamita care merită dărâmată cu un tanc. Unul imens şi puternic, desigur.
Ăsta era un draft de acum două zile. Din prea multă scârbă am uitat să public probabil. Bine.

Sper să jignesc câteva persoane cu articolul ăsta. M-aş oftica teribil în cazul în care nu se simte nimeni.
V-aţi născut într-un sac de carton şi acolo veţi muri, triştilor. Aveţi impresia că există doar produse low-cost şi numiţi căcaturile astea enervante produse ieftine şi bune.
Nu există ieftin şi bun, în pula mea de idioţi! Dacă vreţi un produs de calitate, trebuie să plătiţi pentru asta, fie că vă convine, fie că nu. În plus, există produse de calitate medie, care nu sunt atât de jenante ca frutti fresh, adria şi aro. Da, mă refer strict la mâncare şi băutură acum.
Ai citit bine: ARO. Aro face icre, dacă te gândeai vreodată la asta. Ştiu că-ţi sare gândul la maşina de teren, dar nu, n-are treabă. Gândeşte-te la icre, tată. Gândeşte-te cum întinzi icrele aro pe pâine. Minunat, nu?
Asta voia să-mi vândă una acum două zile. Icre ARO. 10 mii. Marş fă.
Am aflat ulterior că fac ulei, făină, mălai, vopsea, icre, biscuiţi. E noul brand naţional, noul Michael Jackson în materie de ieftin.

Doi popândăi se joacă pe consolă, belind ochii la o plasmă cât sufrageria. Apare o tipă cu un cur cât Monica Anghel în cadrul şi aşa destul de restrâns şi se pune în faţa plasmei. Fiind personajul central din această reclamă, trebuie soto să-i aflăm numele: Cristina, aşadar. Se întoarce apoi cu fundul ăla imens spre ei şi începe să-l mişte dintr-o parte în alta. Unul dintre popândăi îi spune “Hai mă Cristinaaaaa” iar mai apoi continuă joaca liniştiţi.
Reclama conţine absolut toate ingredientele unei mizerii de prost gust iar eu am găsit vreo două ipoteze la minut.
1) Ăia sunt gay. Când o tipă îşi mişcă lasciv fundul imens în faţa ta, trebuie musai să deduci că are chef să vă cunoaşteţi mai bine. În general, femeile au chef de asta exact atunci când tu nu, iar momentul în care te joci cu un prieten pe consolă pare destul de potrivit pentru asta. Bitch slap ar fi soluţia dar proştii o iau cu frumosul.
2) Sunt doi idioţi timizi care vor doar să se joace pe consolă. Ai dedus că are un chef nebun să vă cunoaşteţi mai bine. Tu nu ai, aşadar, de ce o iei cu frumosul spunându-i ca un gay veritabil să termine, când poţi simplu să devii autoritar prin: FĂ PROASTA TÂRGULUI, IA-ŢI ÎN PULA MEA CURUL ĂLA MARE DIN FAŢA TELEVIZORULUI CĂ MĂ BATE ĂSTA ŞI ŞTERG PE JOS CU TINE DUPĂ!

p.s: Pentru haterii care vor căuta reclama şi vor afla că are un an deja, îi rog să-mi sugă pula. Eu acum am găsit-o.

Aşa cum spune şi titlul, în curând voi umbla cu maşina de tuns (păr) la mine. Să tund toţi triştii care-şi lasă un fel de coadă la spate. Un fel de păr mai lung, dar totuşi suficient de scurt, odios de scârbos, pe care deseori îl dau cu gel sau cu spumă dându-i efect de ud.
Aş vrea să tund toţi fraierii care umblă ziua cu părul în vânt, crezându-se Celine Dion. Cine pula mea e Celine Dion şi de ce a inventat moda cu părul lung la bărbaţi nu pot să-mi explic. Dar a avut succes teribil.
Bărbatul prin definiţie are barbă şi păr scurt. Bărbaţii care se bărbieresc zilnic sunt fie prea plictisiţi, fie prea plictisiţi. Bărbieritul este o chestie plictisitoare care de cele mai multe ori nu necesită întreţinere zilnică.
Vopseaua pentru păr este doar pentru femei, pentru că ele suferă în general de “culoarea părului natural”. Dacă este brunetă cu siguranţă că ar fi vrut să fie blondă sau şatenă. Nu am chef să vorbesc despre femei astăzi, dar sunt nehotărâte chiar şi atunci când vine vorba de un lucru banal ca ăsta cu părul.
Bărbaţii însă, n-ar trebui să-şi schimbe culoarea părului sub nici o formă. Nu văd de ce ar trebui să te vopseşti blond sau cu şuviţe. Mi se pare ultimul stagiu al demnităţii unui individ şi cu asta, am zis! punct.

Vorbesc despre chelneriţă la modul general, pentru că oricum astea sunt toate la fel. Am întâlnit câteva drăguţe şi le-am luat acasă la mine. Pe absolut toate celelalte le urăsc din aproape trei motive:

1. Zâmbesc fals. Sunt genul de om care apreciază sinceritatea. Decât să-mi tragi un zâmbet forţat mai bine îmi tragi una-n gură din suflet. Aşa măcar îţi ştiu starea de spirit.
2. Niciodată nu vin la timp. Nimeni nu vine la timp niciodată şi chiar sunt singurul om punctual de pe lumea asta, dar chelneriţele întrec orice limită. Sunt fix ca tenismenele: uneori prea devreme, alteori prea târziu iar deseori niciodată;
3. Notează pe un carneţel totul. Paradoxul este că de fiecare dată uită câte ceva. În general cine ce a comandat. E greu viaţa de chelneriţă sau e multă?

Aproape un motiv bun de ură este servirea ceaiului. În concepţia mea de om care bea ceai în oraş o dată la câţiva ani, el, ceaiul, trebuie adus cu lămâie şi linguriţă lângă. Eventual zahăr sau alte dulcegării. Mi se face scârbă literalmente când privesc ceaiurile din ziua de azi. Pe vremea mea, până şi ceaiul era servit altfel.
Acum e o cană cu o aţă ieşind din ea, în lateral, acoperită cu o farfurie. Când am văzut prima dată asta, m-am gândit la OB. Tragi de aţă şi puc: iese mizeria udă de la căldurică.
Când dai farfuria la o parte, un abur îţi fute ochii. Miroase puternic a mentă sau fructe de pădure şi-ţi ia vizibil pofta. Restul ceaiurilor sunt foarte proaste. Cum să bei ceai de mere?